Sforăitul este pus adeseori pe seama oboselii, dar medicii susţin că acest simptom este mai degrabă asociat cu prezenţa unor afecţiuni ascunse. Nu doar adulţii sforăie, ci şi copiii, iar cauzele sunt diferite. Important în astfel de situaţii este să ne prezentăm la doctor şi să descoperim cauza reală a sforăitului. Lăsat netratat, sforăitul poate duce la apariţia unor complicaţii grave.
Am discutat despre bolile şi factorii de risc care favorizează apariţia sforăitului, tratamentele şi complicaţiile survenite în cazul ignorării acestui simptom cu dr. Claudia Boldea, medic primar ORL şi doctor în ştiinţe medicale.
Sforăitul apare atunci când coloana de aer inspirat prin căile aeriene superioare este perturbată în timpul somnului din cauza îngustării căilor aeriene la nivelul nasului, cavităţii bucale sau gâtului. El poate fi însoţit de sindromul de apnee în timpul somnului când episoadele de sforăit sunt asociate cu perioade de oprire a respiraţiei, spune dr. Boldea.
La copii, cauzele cele mai frecvente sunt mărirea în volum a vegetaţiilor adenoide (polipi) şi/sau a amigdalelor.
La adulţi, cauzele ţin de îngustarea căilor aeriene superioare produsă de:
Principalii factori care cresc riscul de apariţie a sforăitului sunt:
Tratamentul noninvaziv se referă la schimbarea stilului de viaţă: scădere în greutate, renunţarea la fumat şi alcool, evitarea consumului de medicamente sedative şi schimbarea poziţiei în timpul somnului, tratamentul corect al alergiilor şi al infecţiilor căilor aeriene superioare.
Se recomandă folosirea unor dispozitive orale care modifică poziţia limbii şi a palatului moale menţinând liber pasajul aerian sau aparate care asigură presiune pozitivă continuă a aerului în căile respiratorii (menţin căile respiratorii deschise prin pomparea unui flux de aer cu presiune mai mare decât în inspiraţia normală).
Pentru terapia invazivă a sforăitului este importantă stabilirea locului unde se produce obstrucţia căilor respiratoriii timpul somnului.
Dacă este vorba despre cauze nazale, atunci se recomandă tratamentul chirurgical al deviaţiei de sept, polipozei nazale sau rinitei cronice.
În cazul în care cauza este localizată la nivelul faringelui, se recomandă extirparea amigdalelor şi a vegetaţiilor adenoide (polipi).
La nivelul palatului moale, un tratament minim invaziv este implantul piliar – injectarea în palatul moale a unor substanţe bine tolerate de organism, care întăresc palatul moale şi îl împiedică să vibreze în timpul respiraţiei, explică dr. Claudia Boldea.
Dintre mijloacele de tratament invaziv, cele mai utilizate sunt:
Dacă nu este tratat corespunzător, sforăitul poate avea efecte negative asupra sănătăţii: