Tulburarea obsesivă a dragostei, între idealizare și amenințare

Ai fost vreodată obsedat de o altă persoană? Ai avut o atracție puternică sau o părere conform căreia acea persoană te dorește, dar nu îți spune? Ar putea face parte dintr-o patologie și acest lucru ascunde lucruri foarte interesante cu privire la personalitatea ta și diferite pericole care te-ar putea pândi în viitor.

Obsesia față de o altă persoană poate face parte din patologia emoțională numită OLD – obsessive love disorder – tulburarea obsesivă a dragostei.

Cum se manifestă tulburarea obsesivă a dragostei

Tulburarea obsesivă a dragostei poate determina apariția unor simptome precum:

Recomandări

Teama de abandon și relația cu gelozia

De ce se schimbă „totul” după căsătorie?

• gânduri obsesive pentru o altă persoană
• convingerea că acea persoană de fapt te iubește în secret
• posesivitate și gelozie
• stimă de sine scăzută

Din punct de vedere psihanalitic, avem de-a face în principal cu două problematici mult discutate: tulburarea de personalitate narcisică și problemele ce țin de gelozie. În cadrul acestei patologii se poate vedea o combinare a acestor două perspective.

Idealizarea în tulburarea de personalitate narcisică

În tulburarea de personalitate narcisică avem de-a face cu o idealizare a persoanelor din jur. Persoana respectivă caută un altul care să fie puternic, care să fie perfect, iar mecanismul de apărare al idealizării este cel care îl ajută în acest demers.

Concomitent cu găsirea altuia aparent perfect, există o păstrare a perfecțiunii obiectului ales și o negare a defectelor sale. Vezi o persoană pe care o iubești ca fiind perfectă și orice dovadă a unei imperfecțiuni este negată.

Pe de altă parte, există o stimă de sine scăzută, o cedare pasivă în fața obiectului dragostei și transmiterea unui mesaj de tipul „sunt al tău, sunt neputincios, fă ce vrei cu mine”.

Există, deci, un clivaj în interiorul persoanei obsedate. Pe de-o parte vede o persoană ca fiind ideală, pe de altă parte se percepe pe sine ca fiind slab. Rezolvarea acestui lucru se poate rezolva printr-o internalizare transmutativă, conform teoriei psihanalistului Heinz Kohut.

Gelozia, un semn al masculinității incomplet dezvoltate

În ceea ce privește ideea de posesivitate sau de gelozie, persoana în cauză se raportează la obiectul dragostei ca la un obiect, nu ca la o persoană. Gândirea este una infantilă, omnipotentă, în care „mie mi se cuvine orice” este piesa principală.

Posesivitatea vine, de asemenea, pe fondul unei slăbiciuni a stimei de sine și posesivul se simte permanent în pericol ca nu cumva să piardă „posesia” sa.

De asemenea, există o luptă între el și alți bărbați pentru obiectul dragostei, dar mai ales o teamă că va fi învins. Masculinitatea este încă neașezată și solicită permanent dovezi prin care să își dovedească această parte masculină: „mă mai iubește”, „s-a cam îndepărtat de mine” etc.

Lupta pe care o trăiește în sine sau în exterior între el și alți bărbați demonstrează faptul că se percepe ca un copil care simte că nu poate concura cu o lume a adulților.

Obsesia pe care o poate avea se raportează întocmai la cele două perspective amintite mai sus. Este obsedat de obiectul dragostei pentru că simte că fără acesta nu s-ar mai putea considera masculin îndeajuns și, de asemenea, dacă nu ar avea un obiect ideal pe care să se poată baza stima sa de sine precară, ar trebui să își trăiască vulnerabilitatea la cote maxime.

Tulburarea obsesivă a dragostei este o formă prin care problemele legate de dezvoltarea emoțională se pot manifesta. Sunt multe altele și niciodată nu apar direct, ca la carte, în formele lor pure. Există o întrepătrundere a diferitelor patologii și de aceea autodiagnosticarea este un experiment periculos.

În cazul în care ai o astfel de problemă, cel mai indicat este să soliciți ajutorul unui specialist.