4 boli care cresc riscul de cancer de colon. Ce analize se fac preventiv

Cancerul de colon, cea mai frecventă cauză a decesului provocat de cancer

Una dintre cele mai întâlnite și grave probleme de sănătate specifice tractului digestiv este cancerul de colon. Afecțiunea se declanșează în colon, parte din intestinul gros, și apare preponderent în rândul persoanelor în vârstă. De obicei debutul bolii este unul ușor, marcat de o mare aglomerare de celule numite polipi ce se formează în interiorul colonului. Trecerea timpului transformă acei polipi în celule canceroase. Polipii nu prezintă simptome, de aceea este bine-venită verificarea periodică a sănătății pentru a putea fi identificați și extrași.

Cancerul de colon poate coexista uneori cu cancerul rectal, cele două forme fiind regăsite adesea sub denumirea de cancer colorectal, întrucât prezintă numeroase caracteristici comune.

Cauzele pot fi multiple și neclare, precum obiceiurile nesănătoase sau moștenirea genetică. Celulele sănătoase cresc și se divid într-un mod ordonat pentru a menține corpul să funcționeze normal, dar atunci când ADN-ul unei celule este deteriorat și devine canceros, celulele continuă să se dividă chiar și atunci când cele noi nu sunt benefice. Pe măsură ce se acumulează celulele, acestea formează o tumoră. Cu timpul, celulele canceroase pot crește pentru a invada și distruge țesutul normal, implicit se pot muta în alte părți ale corpului pentru a forma depozite.

Recomandări

Ce culoare are scaunul în cancerul de colon sau dacă ai ficat gras. Bolile care se…

Scaunul cu sânge, un semnal de alarmă! 5 cauze și metode de tratament

Simptomele specifice de cancer colorectal sunt:

• schimbările bruște în scaun (diaree, constipație, inconsistență)
• sângerarea rectală sau în scaun
• durerile de abdomen (crampe)
• senzația de golire incompletă
• oboseală
• pierderi involuntare de greutate

Conform unui studiu publicat în revista de specialitate Gastroenterology Research, deși rata de mortalitate în cazul cancerului de colon a scăzut cu ajutorul colonoscopiei, această afecțiune rămâne în continuare cea mai frecventă cauză a decesului provocat de cancer, dintre toate tipurile de cancer care afectează bărbații și femeile.

O parte semnificativă a occidentului european, dar și a Statelor Unite, este afectată de cancerul de colon. Pentru a atinge ținta de screening a 80% din populația eligibilă din SUA până în 2024, ar trebui efectuate anual 11 până la 13 milioane de colonoscopii.

Mai multe detalii despre cauze, prevenție și factori de risc ai cancerului de colon aflăm de la Dr. Sorina Bălan, medic specialist medicină internă.

Factori care cresc riscul de cancer de colon

Nu se știe exact de ce apare cancerul colorectal, dincolo de cauza generală pentru toate neoplaziile, și anume mutațiile care apar la nivelul ADN-ului. Au fost identificați anumiți factori de risc – care pot determina boala, în anumite condiții, dar nu la toți oamenii, așa cum pot exista persoane fără niciun factor de risc care vor dezvolta cancer -, cât și factori protectori.

Vârsta este unul dintre acei factori de risc, deoarece în urma studiilor s-a constatat că majoritatea cancerelor colorectale apar după vârsta de 60 de ani.

În aceeași categorie intră ereditatea, unde 20% din cancerele colorectale sunt cu agregare familială, din care mai puțin de jumătate sunt expresia unei mutații genetice per se. De exemplu, sindromul Lynch și polipoza adenomatoasă familială sunt afecțiuni ereditare rare responsabile de cancerul de colon, dar și sindromul Peutz-Jeghers.

Pentru restul, cel mai probabil, pe lângă predispoziția dată de apariția cancerului de colon la unii membri de familie de grad I, sunt responsabili și anumiți factori de mediu comuni.

Etnicitatea este un alt factor de risc. S-a observat o predispoziție a evreilor ashkenazi și a americanilor de origine africană la această boală.

Stilul de viață reprezintă, de asemenea, un mare factor de risc pe listă. Cel mai reprezentativ exemplu este dieta bazată pe consumul de carne roșie (oaie, vită, porc) și carne procesată (crenvurști, șuncă presată, mezeluri), urmat îndeaproape de fumat (probabil prin creșterea riscului de a dezvolta polipi colonici), consumul de alcool, sedentarismul și obezitatea.

Iar într-un final, alte afecțiuni pot fi elemente ale riscului precum diabetul zaharat și istoricul personal de boli inflamatorii intestinale. Exemple în acest sens sunt boala Crohn și colita ulcerativă, care prin menținerea unui grad de inflamație cronică la nivelul mucoasei intestinale, cu posibilitatea apariției de defecte de reparare, pot duce la cancer. Nu trebuie uitat nici de polipoza colorectală care, deși este o afecțiune benignă, are un risc de a se transforma malign, în timp.

Măsuri pentru a reduce riscul de cancer colorectal

Precum s-au identificat factori de risc, așa s-au identificat și factori de prevenție. Dieta bogată în cereale integrale, fructe și legume, cu evitarea fumatului și consumului de alcool poate fi o bună fundație de prevenire a multor afecțiuni. Completarea sa cu un nivel crescut de activitate fizică, cu menținerea greutății corporale în limite poate aprofunda fundația.

Un indice de masă corporală crescut se corelează cu riscul de cancer colorectal, mai ales la bărbați.

Antiinflamatoarele nesteroidiene (de tipul aspirinei) sunt și ele un factor de prevenție. Totuși, din cauza efectelor adverse ale consumului pe termen lung, American Cancer Society nu recomandă acest tip de medicamente doar pentru această indicație. Există un beneficiu, într-adevăr, doar la pacienții de peste 50 de ani cu patologie cardiovasculară, care au indicație clară de aspirină în doză mică pentru prevenția secundară a evenimentelor cardiovasculare.

Tot pentru prevenție, suplimentele de vitamina D, calciu și magneziu. Sunt dovezi insuficiente deocamdată și, ținând cont de efectele adverse ale consumului de calciu pe termen lung (risc de cancer de prostată, de litiază renală), nu este recomandat într-o notă definitivă.

Dincolo de această indicație încă incertă, un nivel suficient de vitamina D are alte beneficii deja cunoscute, care fac administrarea ei utilă în anumite perioade.

O altă variantă incertă este terapia de substituție hormonală pentru femeile aflate în perioada de menopauză (necesită studii suplimentare).

Screening cancer colorectal: analize de sânge, markeri tumorali, colonoscopie, CT, biopsie

Diagnosticul de cancer de colon se poate pune după un control periodic (screening) sau când există o suspiciune clinică, bazată pe anumite semne și simptome manifestate de pacient. În această ultimă situație, în funcție și de istoricul pacientului, se apelează la una sau mai multe metode.

Analizele de sânge sunt folosite în etapa inițială. Pe lângă analizele uzuale, mai pot fi dozate calprotectina din materii fecale (nespecifică, dar utilă în orientarea diagnosticului) și markerii tumorali CEA și CA 19-9. Niciunul dintre aceștia nu sunt strict specifici pentru cancerul de colon, CEA apărând la 40-60% dintre pacienți, iar CA 19-9 la 30-50%. Utilitatea lor este în monitorizarea răspunsului la tratament sau identificarea unei posibile recidive ulterioare, nu pentru diagnostic.

Colonoscopia diagnostică, eventual cu excizie de polipi sau cu prelevare de biopsie (din zone de mucoasă cu aspect modificat), este o metodă destul de eficientă de depistare. Este folosită mai ales pentru pacienții cu simptome sau la care există un grad mare de suspiciune de tumoră malignă.

Altă variantă este examinarea CT sau IRM a abdomenului și pelvisului cu substanță de contrast, ele fiind utilizate pentru diagnostic, dar și pentru stadializare (stabilirea extensiei).

O etapă obligatorie pentru diagnosticul tuturor formațiunilor tumorale este examenul histopatologic. El reprezintă analizarea unei piese obținute prin biopsie, îndepărtată cu ocazia unei colonoscopii sau după o intervenție chirurgicală. Este utilizat pentru stadializarea corectă (inclusiv invazia în ganglionii apropiați) și specificarea exactă a tipului de tumoră.

Varianta testării PET-CT e mai rar utilizată, în special pentru depistarea metastazelor la distanță, într-o singură examinare.

Alte metode sunt colonoscopia virtuală (utilizează CT pentru obținerea unei imagini a peretelui intestinal), ecografia abdominală (inferioară CT și IRM pentru depistarea răspândirii) și ecografia endorectală (evaluarea extensiei în grosimea peretelui, în special pentru cancerul rectal).

Metode de tratament pentru cancerul colorectal

Tratamentul cancerului colorectal este întotdeauna dictat de stadiul tumorii (adică invazia locală în țesuturi sau la distanță, prin metastaze, prezența sau absența ganglionilor infiltrați tumoral). Nu există un singur tratament, ci protocoale specifice în funcție de stadiu.

Una dintre metodele de tratament este intervenția chirurgicală, care vizează ori îndepărtarea tumorii în stadiile incipiente, ori a unui întreg segment de colon/rect în cazuri mai avansate.

De asemenea, o altă variantă o reprezintă chimioterapia, ce poate fi utilizată atât înaintea operației, pentru scăderea dimensiunilor tumorii (când poartă denumirea de chimioterapie neoadjuvantă), cât și post intervenție chirurgicală.

Pentru blocarea creșterii tumorii se poate aplica și terapia biologică, iar pentru tumorile rectale, post intervenție chirurgicală, radioterapia.

Nu se poate vorbi despre o metodă mai bună sau mai puțin bună, ci doar de metoda potrivită pentru tipul respectiv de tumoră, pentru stadiul respectiv și posibilitatea rezecării metastazelor, conform protocoalelor stabilite de societățile de oncologie, toate acestea ținând cont de istoricul pacientului și de preferințele lui.

De asemenea, prin monitorizarea continuă a pacientului, strategia adoptată poate suferi modificări, în funcție de rezultatele obținute și de cât de bine este tolerat un medicament sau altul.

Foarte important este ceea ce se întâmplă după operație și tratament, și anume urmărirea periodică ce are ca scop detecția cât mai precoce a eventualelor recidive și tratarea lor imediată. Protocolul este adaptat fiecărui caz în parte și poate cuprinde, pe lângă vizita medicală periodică (la 3-6 luni în primii 3 ani, apoi la 6-12 luni în anii 4 și 5), colonoscopie la 1 an, apoi la 3-5 ani și, eventual, dozarea markerilor tumorali și investigație CT anuală în primii 3 ani.