10 lucruri pe care le poți face pentru a preveni atacul cerebral

La nivel mondial, atacul cerebral constituie a treia cauză a deceselor înregistrate, după bolile cardiovasculare şi cancer. Conform ultimei raportări a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, au fost înregistrate în întreaga lume peste 17 milioane de cazuri noi de AVC, aproximativ 60% dintre aceşti pacienţi decedează, iar ceilalţi rămân cu diverse grade de dizabilitate permanentă. 

România înregistrează cea mai mare mortalitate prin accident vascular cerebral (AVC) din Europa (21,64%), la nivel național fiind a doua cauză de deces, după bolile cardiovasculare. Potrivit ultimelor statistici, suntem în primele trei ţări europene în ceea ce priveşte incidenţa crescută a bolilor cerebrovasculare, precum şi mortalitatea de cauză cerebrovasculară.

Prevalența AVC în România este de 0,1% pentru grupa de vârstă sub 40 de ani, 1,8% pentru grupa de vârstă 40-55 de ani, 4,3% pentru grupa de vârstă 55-70 de ani şi 13,9% la vârsta de peste 70 de ani.

Recomandări

Recuperarea limbajului după accidentul vascular cerebral

3 semne ale accidentului vascular cerebral. Sună urgent la 112 dacă apar aceste simptome!

În cadrul celui de-al 17-lea Congres al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN) desfășurat recent la Cluj-Napoca, medicii au oferit câteva informații prețioase privind recuperarea după atacul cerebral, dar și metode de prevenire a acestei afecțiuni care poate provoca sechele permanente.

Atacul cerebral: recomandări de prevenire AVC

Anual, la nivel mondial, afecţiunile neurologice câştigă, din nefericire, tot mai mult teren în aria bolilor grave, cauza acestei extinderi alarmante fiind determinată de o multitudine de factori de risc prevenibili, care pot fi influențați. Astfel, riscul de atac cerebral poate fi redus semnificativ dacă sunt respectate următoarele 10 reguli:

1) Modificarea stilului de viaţă, în care să predomine activitatea fizică, aceasta fiind dublată de o activitate intelectuală adecvată preferinţelor fiecărui individ, evitându-se tot mai mult şi pe cât posibil stresul psihosocial.

2) Alegerea unei alimentaţii corespunzătoare şi echilibrate care să ne menţină la o greutate corporală optimă – evitarea grăsimilor saturate, a dulciurilor concentrate, a aditivilor alimentari şi conservanţilor, dar cu o pondere crescută a vegetalelor proaspete care conţin şi o cantitate crescută de fibre vegetale.

3) Evitarea fumatului sau renunțarea la fumat, după caz.

4) Somnul pe timpul nopţii trebuie să fie cât mai constant respectat.

5) Identificarea şi tratarea promptă şi constantă a tuturor factorilor de risc vasculari şi metabolici (fumat, hipertensiune arterială, colesterol crescut, obezitate, sedentarism, consum excesiv de alcool etc.).

6) Tensiunea arterială crescută să fie controlată periodic începând chiar din perioada adolescenţei.

7) Depistarea dislipidemiilor şi corectarea promptă şi constantă a acestora.

8)  Depistarea valorilor glicemice crescute şi corectarea controlată a acestora.

9) Depistarea şi tratarea bolilor cardiace care pot evolua independent.

10) Depistarea şi terapia adecvată a oricăror altor anomalii biologice care pot creşte riscul vascular.

Centre insuficiente de neurorecuperare pentru supraviețuitorii AVC

Chiar dacă în urmă cu doi ani s-a reuşit extinderea unităţilor medicale speciale (de la 10 la 43) privind tratarea în regim de urgenţă (prin metoda medicală denumită generic tromboliză) a pacienţilor care au suferit un AVC, lipsa centrelor de neurorecuperare a acestora continuă să reprezinte o mare problemă la nivel naţional, atenționează prof. Dafin Mureșanu.

Accidentul vascular cerebral este în mod fundamental o afecţiune cronică şi implică o monitorizare riguroasă după evenimentul acut, impunându-se totodată un amplu program de reabilitare neurologică.

În mod ideal, serviciile de reabilitare sunt furnizate de o echipă multidisciplinară de asistenţă medicală cu pregătire în neurologie, asistenţă medicală de reabilitare, terapie ocupaţională şi terapie de limbaj.

Aceste echipe sunt coordonate, în baza unor competenţe aprobate şi a unor protocoale medicale riguroase, de către medici neurologi specializaţi în reabilitare. Acestora li se adaugă lucrători sociali, psihologi, psihiatri, consilieri, fizioterapeuţi şi asistenţi medicali specializaţi în reabilitare.

Procesul de recuperare neurologică este unul complex, iar finalizarea sa din punct de vedere formal, care în principiu durează 3-4 luni de la producerea unui AVC, nu ar trebui să însemne sfârşitul procesului de reabilitare a pacientului. Interesul central al cercetătorilor ştiinţifici, precum şi cel al factorilor de decizie, constă în necesitatea unei mai bune înţelegeri a impactului neurorecuperării care diferă, din punct de vedere al rezultatelor, de la un pacient la altul, a precizat prof. dr. Dafin Mureşanu.

Supravieţuitorii unui AVC pot urma un astfel de program începând din perioada spitalizării, la domiciliu sau în centre speciale de recuperare. Din păcate, o problemă care persistă în România este numărul insuficient de centre de recuperare neurologică pentru pacienții care au suferit un atac cerebral și au nevoie de terapie specială pentru a-și recăpăta funcțiile pierdute.