Propriile traume psihice sunt importante în evoluția unei relații de dragoste. Invitată într-una dintre emisiunile Ce se întâmplă, doctore Live, lector univ. Dr. Maria Tănase Mânzat ne-a explicat cum traumele psihice pot să afecteze relația de cuplu.
Atunci când intrăm într-o relație, luăm cu noi propriile probleme psihice, emoționale, comportamentale, poate chiar traume. Acestea își pot pune amprenta pe relația de cuplu atunci când au legătură cu relațiile afective. De exemplu, o persoană căreia mama (sau tatăl, fratele, învățătoarea sau diriginta) i-a spus că nu e îndeajuns de inteligentă și are un complex de inferioritate legat de acest aspect, va fi mai puțin influențată de acest lucru în relația de cuplu. Dar dacă, de exemplu, eu am învățat, în relație cu părinții mei, că nu pot fi iubită sau că nu mă pot baza pe afecțiunea lor (azi simțeam afecțiunea lor, mâine simțeam că nu mă mai iubesc), acest fapt va afecta relația de cuplu. În principiu, traumele, tiparele, rănile afectează dimensiunea afectivă a relației.
În familie învățăm anumite tipare relaționale: relația dintre mama și tata, care relația dintre copii și părinți, care este relația dintre părinți și societate, cum primesc părinții societatea în casă. Toate acestea sunt tipare pe care noi le-am învățat atunci când eram copii fără să știm că le învățăm. Acela era universul nostru și așa era lumea pentru noi. E ca un limbaj pe care l-am învățat și pe care îl ducem cu noi. De fapt, toate aceste tipare devin părți din noi și dăinuie și când suntem adulți.
La începutul unui cuplu, se întâlnesc două universuri complet diferite. Femeile sunt diferite de bărbați, dar nu în sens de superior și inferior. Șansele pentru a avea o relație cel puțin satisfăcătoare este să fim deschiși la diferit, la nou, la a descoperi universul celuilalt, dar și capacitatea de fi deschiși către comunicare.