Deși osteoporoza nu dă semne evidente la început, adesea fiind diagnosticată odată cu prima fractură, este bine să acordați atenție anumitor aspecte.
Sistemul osos reprezintă structura de rezistență a organismului. Oasele împreună cu mușchii și articulațiile fac posibilă mișcarea – o funcție esențială a corpului uman. Pentru a menține sănătatea sistemului osos este important să vă luați măsuri de siguranță de la vârste tinere.
Contrar a ceea ce am fi tentați să credem, sistemul osos nu este alcătuit din componente inerte. Osul este un țesut viu, iar scheletul uman se reînnoiește în fiecare an cu 10%. Astfel, în 10 ani, scheletul se regenerează complet. Procesul de remodelare osoasă suferă modificări pe măsura înaintării în vârstă, ceea ce explică incidența mai mare a bolilor osoase la populația vârstnică.
Osteoporoza sau boala oaselor fragile reprezintă principala afecțiune a sistemului osos în rândul persoanelor peste 50 de ani. Specialiștii afirmă că se înregistrează chiar o „epidemie silențioasă” de osteoporoză ca urmare a creșterii speranței de viață a populației. Cu alte cuvinte, osteoporoza este o afecțiune din ce în ce mai frecventă, dat fiind faptul că există tot mai mulți pacienți vârstnici. Însă prevenirea osteoporozei trebuie să înceapă de la vârste tinere. Odată lăsată să se declanșeze, șansele de restabilire a funcției osoase sunt minime.
Este important să îți analizezi densitatea minerală osoasă și riscul de osteoporoză de la primele simptome suspecte. Deși osteoporoza nu dă semne evidente la început, adesea fiind diagnosticată odată cu prima fractură, este bine să acorzi atenție următoarelor aspecte:
Dacă te afli într-una dintre aceste situații, adresează-te medicului pentru investigații de specialitate: test de osteodensitometrie (DEXA), radiografie, eventual scintigrafie osoasă, RMN și/sau markeri tumorali, în funcție de recomandările specialiștilor.
Încearcă să faci mișcare minimum 30 de minute în fiecare zi. Mișcarea favorizează formarea de țesut osos și conferă rezistență mușchilor și articulațiilor.
Menținerea masei musculare până la vârste înaintate păstrează și consolidează oasele, ajutând la prevenirea căderilor. Orice tip de activitate fizică este benefică pentru oase, dar mai ales plimbările, înotul, dansul, yoga, gimnastică medicală (sub îndrumarea unui specialist).
Menține o greutate normală – adulții în vârstă care sunt supraponderali prezintă un risc mai mare de cădere și de pierdere a densității osoase.
Adoptă o alimentație sănătoasă care vizează un aport echilibrat de proteine, grăsimi, carbohidrați, vitamine, minerale. Piatră de temelie a unui stil alimentar sănătos trebuie să fie înlocuirea alimentelor procesate cu alimente naturale ori de câte ori este posibil.
Ai grijă să îți asiguri necesarul de vitamine și minerale importante pentru sănătatea oaselor: vitamina D, vitamina K, vitamina C, calciu, magneziu, fosfor. Dacă este nevoie, respectă indicația medicului de a lua suplimente pentru menținerea oaselor sănătoase.
Nu fuma și limitează consumul de alcool. Fumatul și alcoolul inhibă absorbția vitaminelor și calciului, contribuind la pierderea masei osoase.
Țesutul osos este constituit din: apă (aproximativ 1/4 din greutatea osului), materii organice (1/3 din greutatea osului, în mare parte reprezentate de o proteină numită oseină) și săruri minerale (calciu, fosfor, magneziu, iar în cantități mai mici: fier, sodiu, potasiu, fluor).
Densitatea osoasă normală depinde de asigurarea tuturor acestor componente.
Reducerea densității osoase, numită și demineralizare osoasă, este o problemă majoră de sănătate, care apare mai frecvent la femei, după vârsta menopauzei.
Lăsată netratată, demineralizarea osoasă poate avea consecințe grave. Persoanele care se confruntă cu acest proces de fragilitate osoasă au un risc mare de a suferi fracturi în situații frecvente.
Spre exemplu, la cel mai mic impact, o lovitură de colțul mesei, care la o persoană cu sistem osos integru ar însemna doar durere, în cazul unei persoane cu demineralizare osoasă s-ar putea solda cu o fractură. Osul fragil se rupe ușor, iar procesul de vindecare și consolidare este anevoios și adesea întârziat.