De ce e bine să agăți vâsc la ușa de la intrare de Crăciun și Anul Nou

În popor se spune că crenguțele de vâsc agățate la ușa de la intrare de Crăciun și Anul Nou ar aduce înțelegere în familie și fericire cuplurilor care abia acum fac primii pași în relație. Vâscul este o plantă încărcată de magie, simbol al curățeniei spirituale, al libertății și armoniei, conform tradițiilor europene.

Semn de bun augur al dragostei, apărător și protector al casei și al familiei, vâscul, căruia i se mai spune și „creanga de aur”, este recunoscut drept simbol al sărbătorilor de iarnă.

Vâscul este o plantă cu multe semnificații și de el sunt legate și multe obiceiuri populare, cea mai cunoscută fiind sărutul sub vâsc. Se spune că dacă un cuplu îndrăgostit se sărută sub vâsc la cumpăna dintre ani, înseamnă că vor avea o relație lungă și fericită

Recomandări

10 superstiții de Crăciun. Ce trebuie să mănânci în Ajun ca să fii sănătos anul viitor

Dorinţele din noaptea de Revelion – cum faci să se împlinească?

Vâscul de Crăciun: obiceiuri și tradiții

Vâscul era considerat o plantă sacră atât de norvegieni și druizii celți, cât și de indienii nord-americani. Atârnat deasupra ușii, vâscul aduce noroc în casă, bunăstare și fericire, scrie cancan.ro

Vâscul este considerat un simbol al norocului, al prosperității și, nu în ultimul rând, pentru cei aflați la vârstă tinereții, un simbol al iubirii.

Există multe descântece și ritualuri prin care tinerele își află ursitul cu ajutorul acestui element. Femeii care va pune crenguțe de vâsc sub pernă în noaptea din Ajunul Crăciunului i se va descoperi negreșit în vis soțul hărăzit.

De ce ne sărutăm sub vâsc

Sărutul sub vâsc este asociat pentru prima oară cu festivitățile organizate de greci cu ocazia Saturnaliilor, iar mai târziu cu tradițiile primitive legate de căsătorie. Acest obicei își avea originile în mai multe credințe.

Vâscul, cunoscut şi sub numele „creanga de aur”, are o semnificaţie deosebită în folclorul european. În tradiţia românească şi nu numai, în preajma sărbătorilor de iarnă, planta cu bobiţe sidefii este un prilej pentru oameni să se sărute.

Iată care sunt rădăcinile acestui obicei! În România, sărutatul persoanei iubite sub vâsc, în preajma sărbătorilor de iarnă, „asigură” fericirea în dragoste îndrăgostiţilor, conform credinţei populare.

Potrivit unei tradiții mult răspândite (în special în țările anglo-saxone) cei care se sărută în ziua de Crăciun sub o ramură de vâsc vor avea parte de bucurie și fericire.

Vâscul, simbol al dragostei și belșugului

Celții au fost cei care au inițiat un adevărat cult al acestei plante pe care o considerau de esență divină. În viziunea lor, cel mai prețios vâsc era cel crescut pe stejar — îl numeau „lacrima stejarului” și însoțeau culegerea unui astfel de vâsc de ceremonii fastuoase.

Druizii, preoții celți înveșmântați în alb, tăiau vâscul numai cu o seceră de aur și-l înveleau apoi cu grijă într-o mantie albă. Cu acel prilej se adunau ofrande și se jertfeau doi tauri albi, înălțându-se rugi către zeii atotputernici, pentru a fi îndepărtate duhurile rele.

Cu toate că este un obicei tradiţional popular, mulţi au uitat de unde se trage, mai exact, acest rit. Potrivit legendelor nordice, există o asociere clară între vâsc şi dragoste.

O altă legendă spune că Balder, fiul zeiței norvegiene Frigga, ar fi fost ucis de o săgeată din vâsc. Lacrimile albe ale zeiței l-au readus la viață, iar ea a binecuvântat planta.

În alte legende medievale se spune că vâscul era atât de mult venerat, încât dacă doi dușmani se întâlneau din întâmplare sub un pom în care era vâsc, ei încetau imediat dușmănia și se împăcau spre cinstirea vâscului, a cărui putere magică o recunoșteau astfel.