De la șofer de ambulanță la vlogger de succes. Povestea lui Alex Vior, Doctor de Permise

Alex Vior este un vlogger timișorean de 34 de ani care s-a reinventat radical cu ocazia pandemiei. A pus bazele unei comunități de peste 100 de mii de abonați pe Youtube, unde oferă lecții practice de șofat pentru începători și tot felul de sfaturi utile la volan. Până să devină Doctor de Permise, a lucrat în diverse domenii – ambulanțier, fotograf, maseur. A făcut și „muncă de jos”, în Germania, dar nu se ferește să o spună.

Toate acestea m-au șlefuit și au făcut din mine ceea ce sunt acum.

Într-un interviu exclusiv pentru „Ce se întâmplă, Doctore?”, Alex Vior ne povestește de ce este considerat „oaia neagră” a instructorilor auto, cum să ne depășim emoțiile la volan, de ce picăm la examenul auto, care sunt cauzele accidentelor rutiere pe șoselele din România și ce greșeli sunt frecvent comise în trafic atât de conducătorii auto, cât și de cei care merg pe bicicletă, trotinetă sau moped.

Cine este Alex Vior?

CSID: Salutare, Alex! Recent, am avut un interviu cu Isabelle Andrei, prietena și colaboratoarea ta, în care te-a menționat. M-a făcut curioasă și am vrut să aflu mai multe despre tine. Hai să îți facem o mică introducere, să te cunoască lumea mai bine. Spune-mi te rog în primul rând cu ce te ocupi acum.

Alex Vior: Vă salut cu drag! În această perioadă a vieții mele sunt instructor auto, profesor de legislație rutieră și vlogger, creatorul canalului de YouTube Doctor De Permise.

Spun „această perioadă” pentru că viața mea până în acest moment a fost o serie de „trial & error”. Nu am ezitat să mă reprofilez ori de câte ori s-a ivit oportunitatea sau am considerat că nu am de ales. Capacitatea mea de adaptare la nou este foarte dezvoltată.

Sunt pasionat de tehnologie, mașini și motociclete, îmi plac foarte mult câinii și ador să mă plimb în pădure. Toate acestea mă energizează și mă scot din rutina zilnică, rutină care mă obosește mai mult decât sunt dispus să recunosc.

CSID: Înainte să fii instructor auto și vlogger în domeniul ăsta, ce alte meserii ai avut?

Alex Vior: Am încercat multe. Ca studii, sunt inginer silvic. Mi-am dorit să fac psihologia imediat după liceu. Nu am fost susținut suficient şi de unul singur mi-ar fi fost imposibil la acea vreme.

Am fost șofer (marfă și persoane), fotograf, agent de vânzări, maseur, am lucrat într-o fabrică de componente electronice unde am dobândit repede mai multe specializări, ambulanțier, am muncit „munca de jos” în Germania și am făcut îngrijire paleativă în Anglia. Toate acestea m-au șlefuit și au făcut din mine ceea ce sunt acum.

Pandemia l-a determinat să înceapă aventura de vlogger

CSID: De când a început practic aventura pe Youtube, cu vlogurile despre lecțiile practice de șofat?

Alex Vior: Totul a început în anul 2020 în perioada primului „lockdown” cauzat de pandemia de COVID-19. Lăsasem în urmă o serie de cursanţi începători. Făcusem câteva şedinţe cu ei. Doar am apucat să-i familiarizez cu mașina, comenzile și să pornim de câteva ori de pe loc.

În meseria pe care o fac se știe foarte bine că pauzele lungi dăunează mult elevilor. Îi aduc înapoi în fazele incipiente și le taie îndrăzneala de care au nevoie pentru a lua traficul în piept de unii singuri.

Cu gândul la ei, am făcut câteva filmări, recunosc, lungi și plictisitoare (pe atunci nu știam ce presupune să fiu youtuber și cum să îmi țin publicul aproape) prin intermediul cărora îmi doream să le păstrez memoria proaspătă vizavi de ce au făcut la primele ședințe de condus.

Reacția celorlalți, care nu aveau de-a face cu mine, m-a uimit și am simțit că sunt printre puținii care fac asta la noi în țară. M-am vizualizat că sunt un surfer și m-am urcat pe val. Am învățat din mers, fără să privesc în spate și fără să țin cont de preconcepții și descurajări. Au fost destule…

De ce Doctor de Permise?

CSID: Cum ți-a venit ideea de nume – Doctor de Permise?

Alex Vior: Aproximativ trei ani am fost ambulanţier. Am lucrat cu medici urgentiști. Și nu numai. Am înțeles repede cum se face o anamneză, ce întrebări se pun pentru a identifica problema reală.

La modul general, instructorii auto sunt precum farmaciștii. Știu exact ce să îți dea și să îți facă în acel moment. Dar un medic este cel care urmează firul până la cauză. Și numai așa poți scăpa de afecțiune, tratând cauza, nu efectul. Asta fac și eu cu ai mei cursanți.

Nu am prea multe noțiuni despre psihologie, dar în curând voi studia și asta în cadrul Universității de Vest din Timișoara. Însă atât cât mă pricep și atât cât „simt”, mă face să reușesc ce vedeți voi acum.

CSID: Plănuiești să continui pe termen lung cu proiectul sau ai și alte gânduri, aspirații?

Alex Vior: Sunt aproape de a concretiza un vis în care umblu prin țară și „tratez” șoferii începători. Dar nu vreau să divulg încă acest proiect în totalitate. Fiți cu ochii pe canalul de YouTube Doctor De Permise și pe www.doctordepermise.ro.

În ceea ce privește online-ul şi nu numai, am un ajutor inimaginabil din partea Isabellei Andrei. Până nu demult, mi-a fost greu să accept cât de mult crede în ce fac. Nu eram dispus să mă las ajutat sau să fac echipă cu altcineva. Nu eram obișnuit cu asta.

Ea m-a învățat cât de valoroasă şi importantă este prietenia. Este o profesionistă desăvârșită şi colaborăm foarte bine, iar succesul celor peste 100 de mii de abonați i se datorează și ei.

„Oaia neagră” a instructorilor auto

CSID: Care crezi că a fost „lipiciul” care ți-a adus peste 100 de mii de abonați pe Youtube? Ce prezinți tu în clipurile alea de îi atrage așa mult pe oameni?

Alex Vior: Felul în care pun problema. Faptul că mă imaginez în locul lor și sunt capabil să simt ce simt ei. Sunt „oaia neagră” a instructorilor pentru că sunt nonconformist și vorbesc despre lucrurile care sunt la marginea legii. Ceilalți nu o fac, nu pentru că nu ar exista asemenea situații în trafic, ci ca să „dea bine”.

Consider că atunci când ai de-a face cu omul, trebuie să vezi OMUL și este nevoie să te raportezi la el în funcție de nevoile pe care le are, dacă vrei rezultate și dacă vrei ca informația să rămână. Cursanții nu sunt doar persoane „la număr” sau generatoare de venituri. Dincolo de repetiție, cred cu tărie și în abordarea diferențiată atunci când vorbim despre educarea șoferilor.

Unii au nevoie să fie luați ușor, alții au nevoie să fiu mai autoritar. Unii au nevoie de pauze, alții funcționează cel mai bine sub adrenalină. Unii simt mașina, pentru alții este nevoie de tot felul de corelații și comparații pentru a-i face să înțeleagă. Mulţi au nevoie de feedback pozitiv și de încurajări.

Dacă nu îți pasă de OM, totul este o formalitate periculoasă… Mașina chiar poate curma vieți.

CSID: Ai avut niște modele în afară, care te-au inspirat în meseria de vlogger?

Alex Vior: Există tot felul de sfaturi în online, dar nimeni nu îți va spune tot. Chiar dacă ar face-o, nu s-ar potrivi complet în cazul tău. Mă bazez pe intuiție și mă întreb adesea „eu ce aş vrea să aud?”.

Contentul meu de pe canalul de YouTube este evergreen (atâta vreme cât mai conducem mașini manuale). Nu este ca și cum vorbesc despre un telefon care nu va mai fi de interes în doi ani.

M-am inspirat de la Buhnici. A muncit mult și a plecat de jos. Îl urmăresc pentru că, așa cum am spus, sunt pasionat de tehnologie. Îl apreciez și pe Andi Popescu pentru că este foarte „uman”. Prea suntem obișnuiți cu aroganță și duritate.

De ce se pică cel mai des la examenul auto

CSID: În afară de îngrășatul porcului în Ajun – a se înțelege învățatul pe ultima sută de metri –, care sunt principalele motive pentru care pică oamenii la examenul auto?

Alex Vior: Sunt trei aspecte: 1) se consideră că acesta este un drept și că li se cuvine fără prea mult efort, 2) se trăiește fie în trecut, fie în viitor și mult prea rar în prezent și 3) nu se renunță la ceea ce au știut sau au crezut până atunci.

Se întâmplă des ca proaspăt deveniții majori să vină trimiși de familie sau mânați de mândrie și palmares, fără o necesitate reală sau o motivație pertinentă. Cei din familie încearcă din răsputeri, uneori prea des, să le explice de ce ar trebui să fie ca ei, fără să ţină cont de dorinţele lor. Aceasta în ceea ce privește perioada școlarizării.

Iar dacă vorbim despre examenul propriu-zis, e o problemă de abordare și nu își pot gestiona corect emoțiile. Se neagă agitația și se neagă frica. Ori fără conștientizare și acceptare, cum să vină schimbarea?

În timpul examenului practic, cursanții fac două greșeli: fie sunt cu gândul la cât de complicată va fi intersecția care urmează, fie se cramponează de greșelile minore. În ambele cazuri, nu trăiesc în prezent, iar asta este în dezavantajul lor. Toată concentrarea lor trebuie să fie în acel moment.

Ai un examinator mult prea sobru și autoritar? Și ce dacă? Tu ești același om. Ai greșit? Și ce dacă? Continuă cu atenție! Ai „picat“ examenul? Și ce dacă? Îți expiră școala? Și ce dacă? Nu se termină lumea… Aceasta este atitudinea cu care te duci la examen! Atenție, a nu se confunda cu nepăsarea!

CSID: Tu ai luat permisul din prima? La ce vârstă ai dat examenul?

Alex Vior: Da. În 14 martie am împlinit 18 ani şi în 15 martie am susținut examenul. În acea perioadă teoria era pe foi, iar proba practică era susținută în aceeași zi.

Nu știu cum este să nu promovez un examen care are legătură cu șofatul. Și nu au fost puține: B în 2006, apoi C, C+E, D în 2011, A în 2019, atestate de mărfuri generale, mărfuri periculoase, instructor auto și profesor de legislație rutieră în cadrul mai multor școli și în orașe diferite, toate promovate din prima.

A fost o pasiune pentru mine. În 2017 am absolvit un curs de conducere defensivă în cadrul academiei Titi Aur prin programul „Viața este a ta”. Un curs pentru instructori menit să dea mai departe informații vitale despre conducerea defensivă.

Cum să scapi de emoțiile la volan: exercițiul celor 5 DE CE

CSID: Unii vor să fie șoferi, au permisul, au mașină, cunosc regulile, le respectă, dar nu toți sunt făcuți pentru asta. În cazul lor vorbim despre emoțiile la volan – intră în panică, li se șterge tot din memorie dacă primesc un claxon nervos. Pot ei să depășească etapa asta de blocaj cumva, sunt niște trucuri pe care tu, ca instructor, le poți da? Sau dacă ne știm emotivi ar fi mai bine să ne ținem departe de volan, ca să evităm accidentele?

Alex Vior: Prea puţini nu vor conduce niciodată. Unii reușesc mai repede, alții au nevoie de mai mult timp. Se întâmplă să nu progreseze pentru că se compară cu alții și nu au răbdare cu ei. Îşi setează așteptări nerealiste. Sau poate că oamenii de lângă ei au pretenția să conducă perfect de la bun început. Ceea ce este exclus. Prin această atitudine, descurajăm începătorii.

Sugerez exercițiul celor 5 DE CE. Să luăm exemplul celor care se pierd când sunt claxonați. Vom întreba așa: „De ce mi-e frică de claxon?”.

Este important să fim sinceri cu noi. După ce ne dăm un răspuns „x”, continuăm să întrebăm „De ce x?”. Și așa mai departe. Când la întrebarea „de ce” nu mai găsim răspuns, vom folosi întrebarea „Și ce dacă x?”.

După o serie de 5-7 întrebări și răspunsuri de acest fel identificăm sursa problemei și vom ști unde trebuie să lucrăm cu noi.

De ce sunt românii „campioni” la capitolul accidente rutiere

CSID: Țara noastră e, din păcate, pe primul loc în UE la capitolul accidente rutiere. Care sunt din punctul tău de vedere principalele cauze?

Alex Vior: Aici intrăm pe teren minat. E nevoie să spun lucruri care nu vor face plăcere multora. În primul rând este de vină educația primară. Nu am fost învățați să respectăm niște reguli. Nu pentru că ele nu existau, ci din cauza mentalității „las’ că merge și așa” sau pentru că „știu eu mai bine”.

Și asta se răsfrânge asupra mai multor aspecte, de la conduita la volan (nu se respectă reguli, marcaje, indicatoare și semafoare) și până la întreținerea mașinii (nu mă ocup de ea până nu „cade”). Dacă aceasta din urmă nu este făcută ca la carte, riscurile cresc semnificativ de mult.

CSID: Încă o treabă interesantă pe care mi-au semnalat-o mai mulți șoferi ar fi asta: cum se face că unii români sunt mielușei la volan prin țări străine, respectă totul la virgulă, dar când revin acasă, în România, își recapătă vechile metehne: claxoane, depășiri neregulamentare, băut la volan, șicane în trafic etc.?

Alex Vior: Sunt trei cauze: 1) Nu îi respectăm pe ceilalți. Un om lipsit de respect faţă de ceilalți (români) spune, paradoxal, că nu se respectă pe el însuși, de fapt. Lipsește noțiunea de colectivitate și suntem individualiști. 2) Neasumare. Mereu găsim justificări sau vinovați pentru comportamentul nostru neortodox. 3) Lipsa sancțiunilor. Nu avem suficienți polițiști care să amendeze. Legea este neclară uneori, lasă loc de interpretări, iar cei care o încalcă rămân adesea nepedepsiți și, din păcate, obiceiurile urâte se preiau cel mai uşor şi mai repede.

Și vă dau și un exemplu: s-au mărit sancțiunile pentru „conducere agresivă”. Dar un șofer agresiv poate fi identificat și sancționat doar pe baza constatării unui polițist. Oare câți șoferi nu sunt „cuminți” de faţă cu agentul?

Înțelegeți? Se fac legi doar în teorie, pentru că regulile de aplicare sunt imposibile, insuficiente sau limitează procesul și ideea de bază.

3 greșeli în trafic: graba, neatenția, nepăsarea

CSID: În ultimii ani a luat amploare fenomenul mersului pe bicicletă, trotinetă pe șosea. Lucru bun din punctul de vedere al sănătății, că facem mai multă mișcare, dar care ridică o problemă pentru șoferul de mașină clasică. Trebuie să fie mult mai atent, pentru că împarte șoseaua cu alți participanți la trafic. Care crezi că sunt greșelile comise de ambele părți – șofer de mașină, biciclist/trotinetist? Și cum facem să împăcăm și capra, și varza, să fie toată lumea în siguranță?

Alex Vior: Graba este principala cauză. Fără doar și poate. Urmată de neatenție și nepăsare. Am tot respectul pentru mișcare și pentru o deplasare care să nu polueze. Dar adesea conducătorii de biciclete și trotinete, chiar mopede, nu prea țin cont de obligațiile pe care le au. Și sunt destule. Cel mai probabil nici nu le ştiu, din păcate.

Vreau să vă reamintesc un lucru trist și nu-mi face plăcere să-l rostesc. Într-o coliziune cu o mașină pierde doar cel pe două roți. Cu ce ajută că a avut drepturi sau prioritate dacă acum nu mai poate merge? Sănătatea este mai importantă decât ambiția sau orice altceva. Cât despre șoferi, vă implor, reduceți viteza! Unele lucruri se întâmplă doar o dată…

Și pentru a încheia într-o notă mai optimistă, vă spun că este minunat să zâmbești unui şofer când a greșit și să-l lași să treacă.

Avem cea mai mare nevoie să fim iubiți atunci când merităm cel mai puțin.

Zâmbește, te provoc! Încearcă și vei vedea cum poți surprinde și poți însenina ziua unui grăbit. Mâine va face și el la fel. Iar poimâine, când vezi că şi alţii fac la fel, te vei simți bine știind că a plecat de la tine și că ai contribuit la asta…

Eu sunt Alex, până data viitoare, drumuri bune!