Multe cupluri care se confruntă de vreme îndelungată cu infertilitatea presupun că, dacă nu pot obține o sarcină, singura soluție este fertilizarea in vitro (FIV). Ei bine, acesta este doar un mit. Când vine vorba de cei care au nevoie de FIV, oamenii se încadrează în general într-una din două categorii:
Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate, ne spune care sunt acele situații în care FIV este singura soluție pentru obținerea unei sarcini.
Există unele situații în care FIV este singura opțiune de a avea un copil biologic. Iată care sunt acestea:
Trompele uterine sunt calea care leagă ovarele de uter. Dacă ovulul eliberat de ovar nu poate ajunge în uter iar spermatozoizii nu pot ajunge la ovul, femeia nu va putea rămâne însărcinată. Dacă ambele trompe uterine sunt blocate, FIV este singura opțiune pentru un copil biologic.
În unele situații, repararea chirurgicală a trompelor uterine poate evita necesitatea FIV. Însă, cu toate acestea, ratele de succes variază considerabil și nu este o opțiune bună pentru cele mai multe dintre femeile cu boală tubară severă, explică dr. Vythoulkas.
În cazurile de infertilitate masculină severă, inseminarea intrauterină (IUI) cu un donator de spermă sau FIV cu ICSI (injectare intracitoplasmatică de spermă) poate fi singura opțiune pentru copii biologici.
Ce este FIV și ce este ICSI? Ne explică specialistul în infertilitate:
În FIV, spermatozoizii sunt plasați într-un recipient special împreună cu ovulul, unde, în cele din urmă, un spermatozoid va fertiliza ovulul. În schimb, în ICSI, spermatozoidul este injectat direct în ovul.
Această tehnică se folosește în cazurile cu probleme severe de motilitate (mișcare) sau morfologie (formă) a spermatozoizilor. Poate fi necesară și dacă numărul de spermatozoizi este foarte redus.
Azoospermia este diagnosticul pentru cazurile în care un bărbat are zero spermatozoizi. Însă unii dintre acești bărbați încă pot avea un copil biologic datorită ICSI. Cum?
Prin biopsie, direct din testicule, pacientului îi vor fi recoltați spermatozoizi imaturi. Aceștia vor fi lăsați să se maturizeze în laborator. Pentru că acești spermatozoizi, chiar și maturi, nu pot fertiliza singuri un ovul, fertilizarea se va obține prin tehnica ICSI descrisă mai sus, detaliază medicul.
Dacă unul dintre parteneri sau ambii sunt expuși unui risc mare de a transmite o boală genetică mortală, FIV poate fi cea mai bună – sau singura! – opțiune.
Acest lucru poate fi valabil și pentru cuplurile care se confruntă cu avorturi spontane recurente din cauza unor probleme genetice. În acest caz se va practica fertilizarea in vitro cu PGS sau PGD.
PGD înseamnă diagnostic genetic de preimplantare, adică embrionul va fi testat pentru o anumită boală înainte de realizarea transferului în uter.
PGS înseamnă screening genetic preimplantare, adică embrionul va fi verificat să aibă numărul normal de cromozomi, explică dr. Andreas Vythoulkas.
FIV este soluția și pentru femeile care au optat înainte de începerea chimioterapiei pentru recoltarea și criogenarea de ovule, în vederea obținerii unei sarcini ulterioare. Similar și pentru bărbați, prin criogenare de spermatozoizi.
Totuși, în cazul spermatozoizilor congelați, este posibil să nu fie nevoie de FIV, iar sarcina să se poată obține prin IUI (inseminare intrauterină). Însă, dacă a fost prezervată o cantitate mică de spermatozoizi, FIV este totuși o alegere mai sigură și mai bună, pentru că are rate mai mari de succes, spune medicul.
Chimioterapia nu este singurul motiv pentru care o femeie optează pentru criogenarea ovulelor și folosirea lor când organismul este apt să susțină o sarcină sănătoasă.
Deși nu sunt extrem de multe astfel de cazuri, unele femei apelează la recoltarea și prezervarea ovulelor atunci când sunt tinere, pentru a reduce riscul de a nu mai putea obține mai târziu o sarcină din cauza vârstei, respectiv a scăderii rezervei ovariene.