Îmi place să întâlnesc oameni ambițioși, care aleg să-și schimbe viața, să se dedice pasiunilor lor și să fie o sursă de inspirație pentru cei din jur. Maria Dănilă este exemplul că nu există „nu se poate”, că niciodată nu este prea târziu să faci o schimbare și că de pătrățele se poate bucura oricine, nu doar de cele de ciocolată. Are 34 de ani, lucrează ca Product Owner în domeniul IT și dacă intri pe profilul ei de Facebook ai spune că trăiește în munți, iar asta pentru că pasiunea ei gravitează în jurul activităților outdoor. Nu îi place să spună că „a cucerit” vârfurile munților, pentru că termenul pare să o poziționeze într-o postură de superioritate față de munte, ceea ce, spune ea, este o falsă impresie în acest sport. În schimb, cel mai înalt vârf pe care a urcat este Himlung Himal (7126m) în Himalaya (Nepal), în toamna lui 2019, fiind prima persoană din România ajunsă acolo.
„Cu câteva luni înainte de a împlini 30 de ani, la început de iulie 2017, mă apropiam vertiginos de un prag pe care nu îmi doream să îl ating, cel de 80 de kilograme. Aveam 78 de kilograme în momentul respectiv, dar kilogramele în plus se adunau aproape în fiecare lună. Desigur, mă cățăram tot mai prost, fiind un sport în care raportul forță-greutate e esențial, și ajunsesem să resimt kilogramele în plus chiar și la trekking, pe urcările mai abrupte, așa că mi-am zis că trebuie neapărat să iau măsuri.
Mi-a apărut o reclamă pe Facebook la Bodyshape Transformation Center, am intrat pe pagina lor și am fost surprinsă să văd că nu aveau comentarii negative. Erau și relativ aproape de sediul companiei la care lucram, așa că am zis că nu am nimic de pierdut dacă încerc pentru o lună. Oricum de-a lungul timpului încercasem numeroase diete de pe Internet, chiar și pastile de slăbit în facultate.
Mi-au plăcut din prima clipa antrenamentele dinamice și variate, atmosfera prietenoasă, cu membri care se susțin și se încurajează reciproc și, bineînțeles antrenorii, care sunt cu adevărat motivaționali, atât prin atitudine, cât și prin exemplul personal. Cum să nu te simți încurajat să urmezi sfaturile cuiva cu un așa six pack?! Și principiile alimentare mi s-au potrivit perfect, nu presupuneau înfometare și îmi lăsau destul de multă libertate să îmi construiesc eu meniul în funcție de preferințe”, ne povestește tânăra.
În prezent, oscilează între 53-55 de kilograme, cu ușoare variații, spune ea, în funcție de priorități.
„Mai slabă atunci când mă axez pe escalada la stâncă, cu câteva kilograme în plus dacă plec în expediții în munți înalți. Transformarea de la burtă la pătrățele s-a produs pe parcursul primului an”, ne povestește Maria.
Maria a copilărit la mare, în Mangalia și a terminat liceul în Constanța. Povestește că primii fluturi în stomac i-a simțit în 2006, în primul an de facultate în București, când s-a îndrăgostit de trekking după ce un grup de prieteni din Constanța au invitat-o la niște ieșiri de weekend pe munte. Tot atunci a fost și dragoste la prima vedere pentru munți, fiind impresionată de peisaje, sentimentul de aventură și satisfacția pe care o ai atunci când ajungi pe un vârf.
„Înainte făceam mult mai puțin sport, în timpul săptămânii asta însemna să merg de două ori seara la sala de escaladă. Uneori săream chiar și peste asta dacă eram prea aglomerată la serviciu. Sau mai alergam pe bandă cu una-două luni înainte de expediții și să ajung câte o zi la un traseu de trekking în weekend.
Cât despre alimentație, săream des peste micul dejun, iar masa cea mai copioasă o luam seara și consta, de regulă, în mâncare destul de calorică, fie de la fast-food sau din categoria mâncărurilor tradiționale de pe la noi, la care se adăugau chips-urile pe parcursul zilei, mâncate de multe ori emoțional când ceva nu mergea conform așteptărilor la serviciu.
În prezent, îmi încep fiecare dimineață cu unul sau două workout-uri, care variază în funcție de zi, de la forță la cardio sau mixt, urmate de micul dejun și, desigur, apoi cele opt ore și jumătate de serviciu. După serviciu continui și seara în general cu escaladă de trei ori pe săptămână sau cu alte tipuri de antrenamente în funcție de obiective, mai mult stairmaster, alergare pe bandă, indoor cycling când se apropie expedițiile sau mai multe antrenamente de forță în rest.
Cât despre alimentație, în general îmi prepar singură mesele și prefer să mănânc ceva mai mult în prima parte a zilei, până în orele 18:00, iar seara, mai ales că ajung destul de târziu acasă după antrenamente, să mai consum doar un shake sau baton proteic”, ne spune Maria.
În toamna anului 2019 a urcat pe vârful Himlung Himal (7126m) în Himalaya (Nepal), iar ulterior a aflat din Himalayan database că a fost și prima persoană din România care a ajuns acolo.
„Apoi am ajuns și mai sus, dar nu până pe vârf, din păcate și am trecut de bariera de 8000m atunci când am urcat deasupra South Col în încercarea mea pe Everest în primăvara lui 2021. Din păcate nu a fost o expediție reușită pentru mine, în ziua în care am încercat să urc a fost vânt foarte puternic, am simțit că îmi îngheață picioarele și am decis să mă întorc. În plus, am luat și COVID-19 la base camp și am tușit timp de patru săptămâni. Mi-am revenit complet doar după ce am ajuns din nou în Kathmandu. Poate și asta a contribuit la a resimți mai puternic frigul, organismul fiind probabil mai slăbit”, povestește Maria Dănilă pentru Ce se întâmplă, Doctore?
Indiferent de câte încercări va fi nevoie, nu se lasă, spune ea. Plănuiește să revină, iar asta pentru că visul ei este să termine 7 summits, dar și să urce alte vârfuri de 8000m. Speră că acest vis să se împlinească în 2023, dacă va reuși să strângă din nou banii necesari.
„Momentan m-am descurcat doar economisind din salariu, însă mi-aș dori foarte mult să găsesc niște sponsori care să îmi susțină cauza și să contribuie măcar parțial, deoarece cheltuielile, de zeci de mii de euro, sunt destul de dificil de susținut doar din fonduri proprii”, ne spune Maria.
Pandemia a fost pentru fiecare dintre noi o perioadă dificilă, dar pentru o iubitoare de munți și sport, Maria a reușit să gestioneze noua normalitate. Dacă unii și-au găsit confortul în mâncare și statul pe canapea, pentru ea a fost ușor să stea departe de această „relație toxică”.
„Am avut norocul că investisem anterior într-o bandă de alergare, într-o bara de tracțiuni și un fingerboard, pe care le-am folosit din plin în absența posibilității de a merge la escaladă. În weekend, ca să compensez turele pe munte, ascultam audio book-uri și urcam scările blocului cu rucsac în spate. Din fericire locuiesc într-un bloc de 10 etaje. Nu vreau să știu ce au gândit vecinii despre mine”, spune ea amuzată.
Dulciurile, snack-urile, micile ronțăieli și sedentarismul sunt cele mai mari tentații care ne pot sabota silueta. Maria a fost și ea prietenă cu aceste obiceiuri nesănătoase, corelate cu mâncatul emoțional, dar povestește că, din fericire, a putut înlocui ciocolata cu batoanele proteice și deserturile clasice cu deserturi proteice. La fel și plăcerea de a ronțăi chips-uri cu ronțăitul unor snack-uri din castraveți și morcovi cruzi sau ronțăitul unei salate direct din pungă.
Cert este că nu poți duce o viață restrictivă, iar asta a înțeles și ea, motiv pentru care mai cedează în fața micilor plăceri.
„Depinde foarte mult în ce etapă mă aflu. Atunci când sunt în perioade în care doresc să slăbesc, să mă definesc, sau mă aflu într-un challenge la sala de fitness sunt foarte strictă. Atunci când am ajuns la greutatea dorită și mă aflu în menținere îmi permit de regulă unul, maxim două cheat meal-uri pe săptămână. În cazul meu asta presupune un desert inedit în oraș, eu fiind mare fan dulciuri. Ca să fiu sinceră până la capăt, am mai rămas și cu unele obiceiuri necalorice, dar nu atât de sănătoase pe care sper să le reduc cât mai mult pe viitor, cum ar fi sucurile zero și cafeaua neagră”, ne povestește Maria.
Dacă înainte mâncatul haotic era la ordinea zilei, am rugat-o pe Maria să ne inspire cu meniul ei pe o zi. Așa, cât să vedem ce mănâncă o persoană cu un stil de viață sănătos și, mai ales, o iubitoare de sport.
„În general îmi încep ziua cu un porridge proteic (n.r.- terci de ovăz) după antrenamentul de fitness de dimineață, compus din fulgi de ovăz sau hrișcă, înmuiați în shake proteic, peste care adaug afine sau zmeură. Alternativ, în loc de fulgii de cereale, folosesc uneori făina de orez și îmi prepar un fel de budincă de orez proteică. Cam astea sunt cele două alternative de mese cu carbohidrați la care apelez de regulă, având în vedere că nu sunt fan cartofi, cel puțin nu în forma lor sănătoasă, la cuptor. Și la cei prăjiți am reușit să renunț. Sau cu o omletă cu legume. Dacă fac două antrenamente sau sunt în faza de menținere îmi permit să mănânc și un baton proteic.
La prânz și cină mănânc cel mai frecvent piept de curcan la cuptor sau piept de pui, mușchi de vită, mușchiuleț de porc cu legume (fasole verde, broccoli, conopidă, sparanghel) sau salate de varză, castraveți sau roșii. Uneori adaug și o gustare de câteva nuci, alune, migdale sau jumătate de avocado. Dacă mă aflu pe munte la trekking sau prin pereți la escaladă, mă rezum la batoane proteice și mixuri de nuci ca să beneficiez de niște gustări rapide și ușor de cărat”, ne spune Maria.
Maria povestește că din tot acest proces a învățat că niciodată nu este prea târziu să faci o schimbare și că merită să investești în tine și să faci sacrificii. Acum are mai mult curaj, este mai încrezătoare, își propune obiective îndrăznețe și muncește pentru realizarea lor.
„Orice început e greu, dar important e să continui suficient de mult și să fii consecvent, să nu te lași, iar rezultatele vor apărea până la urmă. Am trecut prin momente mai puțin plăcute, mai ales în 2021, când am reușit să mă îngraș 10 kilograme pe Everest, alimentația fiind total diferită de ceea ce mâncam în mod normal, dar și după 20 noiembrie 2021, când în urma unei fracturi de bazin din cauza unui accident la rapel, am fost forțată să stau complet imobilizată la pat timp de o lună”, povestește tânăra.
Dacă la început apropiații o încurajau să facă această schimbare, ulterior au fost nevoiți să se obișnuiască cu ea „prea slabă”, prea strictă și petrecându-și aproape tot timpul liber cu activități sportive. Ușor-ușor, au acceptat noul stil de viață, pentru că Maria susține că este o persoană încăpățânată care „am tendința să mă implic 110% atunci când ajunge să mă pasioneze ceva cu adevărat”.