Copilul interior: cum ajută la vindecare

Copilul interior este acea parte din noi care a rămas cu anumite nevoi neîmplinite în copilărie, acea parte din noi care preia din când în când “conducerea” ființei noastre, mai ales în momente de criză și se comport fix ca un copil speriat, timid, tăcut, înfricoșat, agresiv, în funcție de ceea ce am trait în copilărie. Oricât de mult ne-am dori să schimbăm modalitatea în care reacționează copilul nostru interior, trebuie să știm că acest lucru nu este posibil fără a ne apropia de el, a-l cunoaște, a-i înțelege nevoile, a-l accepta și a fi toleranți cu el. Și, neapărat să-l băgăm în seamă ori de câte ori are nevoie.

Creierul nostru se dezvoltă în totalitate în jurul vârstei de 25 de ani. Amigdala, care ne ajută să înțelegem impactul acțiunilor noastre, este ultima parte a creierului care se maturizează. Drept urmare, nu putem blama copilul din noi pentru incapacitatea de a reacționa așa cum ne-am dori. Pur și simplu nu are resursele necesare! Copiii se află în procesul senzorial până la vârsta de 5 ani, iar abia în adolescență reușesc să dezvolte o gândire ceva mai abstractă și complexă. Drept urmare, este extrem de important să fim toleranți față de copilul nostru interior și să fim atenți la nevoile sale.

Răspunsurile din creierul reptilian

Recomandări

Conectarea cu copilul interior: un instrument valoros de vindecare emoțională

Echilibru emoțional – 5 pași pentru atingerea echilibrului

Un alt motiv pentru care copilul nostru interior reacționează în modul în care o face este tipul de răspuns pe care îl dezvoltă în fața unei situații amenințătoare. În vreme ce mulți oameni au capacitatea de a reacționa (fight) atunci când se simt în pericol și de a scăpa de respectiva situație cu bine, există și persoane care îngheață (freeze) sau fug din fața pericolului (flight). În cazul copiilor, aceștia reacționează foarte mult la nivel fizic: trântesc, se aruncă pe jos, țipă, dau palme, pumni, îngheață, refuză să mai vorbească sau somatizează. Tot ceea ce poți face în momentul în care copilul tău interior trece printr-un astfel de episod este să conștientizezi că el a preluat butoanele copilul. Odată ce ai conștientizat, e important să te detașezi, să intri în postura de observator. Să iei o pauză și să începi să faci alte activități, pentru a-ți deconecta mintea de la acel moment neplăcut.

Este foarte important să îți aduci aminte constant, un singur lucru: chiar și în cele mai delicate momente; în cele mai frustrante situații și cele mai enervante certuri, copilul tău interior caută mereu să se conecteze cu adultul din tine. Echilibrul este cheia în viață, iar totul pornește de la echilibrul interior. A reuși să aliniezi nevoile copilului interior cu nevoile adultului îți va aduce un sentiment profund de liniște și echilibru.

Ascultă-l cu atenție

Uneori, copilul din tine se simte neînțeles, judecat, mustrat, mai ales dacă așa a fost și în copilărie. Încearcă să asculți cu adevărat ce își dorește copilul tău interior și să înțelegi acea nevoie. Nu în ultimul rând, ai grijă să îi menționezi adesea copilului tău interior că îl iubești. Poate că ai avut o copilărie minunată, însă dacă au existat mici lacune emoționale, s-ar putea ca micuțul tău interior să le resimtă încă și să aibă nevoie de o doză mai mare de iubire. Nu trebuie să faci acest exercițiu mereu, însă ai grijă ca, din când în când, să faci ceva ce știi că îi place. Să îi cumperi o gogoașă, o ciocolată, să vedeți împreună animația lui preferată și să-i spui în gând că îl iubești.