Frantz Diaconescu: Cum a diagnosticat și tratat Hamstring Syndrome și High Hamstring Chronic Tendinopathy, două afecțiuni rare, în Finlanda

Este unul dintre cei mai cunoscuți antrenori de fitness din România. Dacă nu ați participat la clasele lui, cu siguranță îl știți pe Frantz Diaconescu din pictorialele de modă, reclame căci este un model masculin de succes. Sau îi știți cartea „Mugetările lui Frantz. Curios din naștere”. Frantz a suferit două accidentări la ambele picioare la antrenamente, iar în timp acestea au dus la două probleme de sănătate rar întâlnite și greu de diagnosticat în țara noastră: Hamstring Syndrome și High Hamstring Chronic Tendinopathy. Povestea diagnosticului și a operației chirurgicale din Finlanda în cele ce urmează.

CSÎD: Ce sunt Hamstring Syndrome și High Hamstring Chronic Tendinopathy de care ai suferit?

Frantz Diaconescu: High Hamstring Tendinopathy este o accidentare rară la tendoanele care conectează mușchii din spatele coapsei (semimembranos, semitendinos și biceps femural) cu oasele bazinului (pelvis), mai precis cu tuberozitatea ischiatică. Devenise cronică, întrucât trecuseră mulți ani de dureri tot mai mari.

Recomandări

Adela Dumitrașcu, oceanograf și geofizician: Despre recordul celui mai nordic tango

Delia Robescu: instructor de yoga ”Și bărbații pot practica yoga”

Hamstring syndrome este o durere în zona gluteilor (posteriorului) în care fibroza (țesut muscular regenerat neadecvat) irită nervul sciatic.

Practic, HHT mi-a adus cu timpul HS, prin fibroza (țesutul cicatrizat) care îngloba tot mai mult nervul sciatic. Am putut observa asta la ecografie, la contracția coapsei.

Primele simptome ale Hamstring Syndrome și High Hamstring Chronic Tendinopathy

CSÎD: Când au apărut primele simptome și în ce au constat?

Frantz Diaconescu: Accidentarea a fost la ambele picioare, la distanța de un an. După, totul a decurs bine la antrenamente însă după vreo 5 ani au început mici dureri în coapse – sus de tot în partea din spate, în care simțeam uneori ca o înțepătura în zona fesieră și musculatura ușor inflamată (urma să descopăr ca durerea venea de la tendoane).

Atunci când petreceam mult timp la birou sau la condus, trebuia să mă opresc și să mă ridic la un moment dat întrucât durerea devenea insuportabilă – se simțea ca și când ar fi fost maxim de contractată musculatură. La alergările lungi, făceam o pauză de un stretching și la fotbal uneori durea când întindeam mult piciorul și la ruperile de ritm. Cu timpul, am simțit la palpare în zona tendoanelor ca o bilă, la ambele picioare. Aceasta urma să descopăr că este fibroza descrisă.

Nu a fost ușor de găsit diagnosticul și nici tratamentul

CSÎD: La câți specialiști ai fost până să afli diagnosticul corect?

Frantz Diaconescu: Am trecut prin mai mulți doctori, analize și terapii și într-o oarecare măsură au ajutat la diagnosticare prin așezarea câtorva piese din puzzle-ul final pe care urmă să-l descopăr printr-o altă formă. Nimeni nu părea să știe concret ce am pățit și să îmi dea o soluție în care să am încredere.

La RMN nu se vedea nimic… Nu doar o dată am făcut RMN, crezând că asta e problema.

Am testat tehnici conservatoare precum tecar, ultrasunete, masaj, ore de terapie fizică, stretching și yoga, exerciții de întărire a coapselor. Semne de îmbunătățire temporară spre deloc și la un moment dat am înțeles ca problema e serioasă.

„Devenise frustrant misterul ce învăluia situația mea”

CSÎD: Ce ai mai făcut?

Frantz Diaconescu: În ultimele luni nici nu mai puteam să alerg, iar mersul era cu dureri mari. Uneori mi se blocau picioarele efectiv și trebuia să aștept câteva minute să își revină cât să merg încet înapoi.

Fiecare dintre noi crede în ceva – fie că îi spune Dumnezeu, Buddha, Allah, energie etc. Observându-mi situația tot mai tragică, într-o zi soția mea s-a rugat intens alături de mine pentru a primi un răspuns sub forma de ghidaj pentru a afla ce problemă am și cum să o soluționez. Devenise tragic. Credeți sau nu, în ziua următoare în timp ce naviga pe internet i-a apărut un articol despre această afecțiune rară și mi l-a arătat. Era exact problema mea, diagnosticată cel mai adesea greșit sau deloc de majoritatea doctorilor. A fost un moment eliberator; am simțit inundându-mă o fericire lăuntrică imensă știind că în sfârșit am identificat de unde porneau „capriciile” picioarelor mele. Era primul pas spre a mă face bine, era speranța care trăia și aștepta să-și manifeste magia.   

Frantz a zburat până în Finlanda pentru a găsi rezolvare la durerile pe care le simțea

CSÎD: Cum de ai ajuns tocmai în Finlanda și cine te-a operat?

Frantz Diaconescu: A urmat un studiu intens, documentându-mă serios. Atâția ani de dureri zilnice tot mai mari la antrenamente zi de zi sau competiții duse cu greu până la sfârșit, lasă traume. Să ajung să nu mai pot face ceea ce iubesc să fac, sau nici măcar să mă bucur de simplul mers fără dureri imense. Mă afecta tot mai mult chiar dacă sunt o persoană pozitivă.

Am descoperit și un grup pe facebook al persoanelor care au acest diagnostic, iar de acolo am gasit multe sfaturi bune.

Citind și despre alte cazuri asemănătoare, m-am simțit fericit că există o luminița la capătul tunelului: operația. Singura grijă era că această să fie efectuată de către un doctor experimentat cu astfel de cazuri, pentru a corectă cu succes „eroarea”.

Mi-a dat încredere să citesc despre atleți de înaltă performanța care au revenit la același nivel după un an, iar în urma unor schimburi de emailuri cu unul dintre ei din America, am primit recomandarea de a-l contacta pe doctor Lasse Lempainen, din Turku / Finlanda.

Când am văzut CV-ul impresionant al sportivilor operați la el, n-am mai avut niciun dubiu. Mai ales că este genul de persoană atentă cu pacienții săi… încă îmi răspunde la emailuri cu întrebări și vrea să-l țin la curent cu progresul realizat.

Operația a durat 3 ore și jumătate

CSÎD: Cum s-a desfășurat operația?

Frantz Diaconescu: Toate emoțiile de dinainte au fost înlăturate de echipa de operație, fiecare dintre ei venind să se prezinte și să schimbăm câteva cuvinte. După o anestezie epidurală, de la șold în jos, am intrat în operația bilaterală și a durat timp de 3 ore și jumătate. Am stat pe burtă, treaz, având o pernă sub piept. Chiar dacă nu înțelegeam finlandeză, m-a relaxat să ascult tonul liniștit și glumele echipei. Mi-a dat încredere și mai multă.

După operație, a urmat perioada de recuperare

CSÎD: Cât a durat recuperarea?

Frantz Diaconescu: Recuperarea este în funcție de fiecare organism. Desigur, cu cât ești mai tânăr și cu experiență sportivă, este mai ușor. Pentru mine au trecut 5 luni de la operație și urmez protocolul de recuperare și fiecare etapă, căutând să fiu cât mai conservator și să fac „baby-steps”, în tot acest timp ascultându-mi corpul.

CSÎD: La cât timp după operație ai putut să reiei antrenamentele?

Frantz Diaconescu: A doua zi deja încercam să fac pași prin cameră, susținut în cârje. Apoi ușoare exerciții recomandate de doctor.

Recăpătarea formei fizice după operație este o binecuvântare

CSÎD: Cum te simți acum?

Frantz Diaconescu: Durerile din trecut au dispărut și e grozav. S-a dus și durerea inciziei și rana s-a cicatrizat și a rămas durerea tendoanelor în recuperare, atât în repaus cât și la sport.

Am început să fac intervale de alergare foarte ușoare de până la un kilometru, mers alert, să fac îndreptări, genuflexiuni și fandări cu 20 -30 kg (mai multe repetări), pliometrie și tot felul de exerciții care presupun dezvoltarea musculaturii coapselor și a centurii abdominale.

Să îmi recapăt corpul înapoi este o binecuvântare și apreciez în fiecare zi sănătatea. Până nu pierzi, nu apreciezi cu adevărat ceva. Teoretic, apreciem, însă practic nu. Altfel vezi viața după un astfel de moment și toată această experiență m-a întărit să mă concentrez tot mai mult pe lucrurile simple care contează cel mai mult. Să înțeleg că în viața totul e relativ și să mă bucur și mai mult de prezent, fără să-l iau de-a gata. Nu în ultimul rând, să susțin și mai mult la antrenamente oamenii care vin să descopere călătoria minunată în lumea sportului.