Povestea femeii care se hrănea cu prană: Jasmuheen

Acum mai bine de 12 ani, Jasmuheen, femeia care era cunoscută că se hrănește doar cu prană, a venit în România. Și am fost atât de curioasă să o cunosc, încât mi-am luat bilet în primul rând și am sorbit-o din ochi timp de 3 ore.

Față în față cu Jasmuheen

Acea prezență angelică părea că plutește pe scenă. Am ascultat-o fascinată cum vorbea despre lumină, energie, ființe de lumină și o întreagă lume spirituală în care nu există suferință. Doar spațiu infini, iubire necondiționată și recunoștință. Și, odată ce te poziționezi pe acea frecvență, îți poți hrăni corpul doar cu prană, cu lumină divină.

Mintea mea nu putea procesa o astfel de informație. Cum să nu mănânce nimic, nimic, dar chiar nimic? Cum putea trăi femeia aceasta? Oare chiar era adevărat? Nu cumva e vreo escroacă ce pretinde că nu mănâncă și ea, de fapt, înfulecă în culise tot ce-i pica la-ndemână?

Recomandări

Capcanele psihologice de Black Friday. Ce ne determină să cumpărăm în exces?

Semne care trădează depresia. Cum o depistezi la persoanele care „o poartă” cu zâmbetul pe buze

Dar cumva, într-un mod inexplicabil, credeam ce spunea femeia aceea ce părea că plutește ca o zândă diafană. Trebuia doar să închizi puțin ochii și vocea ei de un calm vindicator te teleporta instant într-o lume cu susur de pârâu de munte și ciripit delicat de păsărele, cu raze de soare blânde și iarbă de culoarea smaraldului. Totul era desprins dintr-o poveste cu zâne și spiriduși magici.

Interesant este că ea nu îndemna pe nimeni să încerce stilul ei de viață, nu voia să te convingă că ea deține adevărul absolut, că într-adevăr prana – respirația de lumină divină – te poate hrăni la nivel celular. Deși, era cercetător în domeniul nutriției pranice și realizase câteva studii pe oameni care, ca și ea, se hrăneau doar cu lumină. Și scrisese 18 cărți în care descria tehnici pe care ea – și alții ca ea – le aplicau pentru a-și hrăni corpul cu lumina pranică. Am văzut și la conferință câteva persoane care veniseră să vorbească despre propria lor experiență cu prană.

Ea vorbea doar despre beneficiile reucerii consumului alimentar pentru prelungirea vieții și pentru atingerea unei stări de bine.

Povestea lui Jasmuheen

Eram fascinată de povestea acestei femei născută în Australia din părinţi norvegieni, iniţiată în meditaţia vedică străveche şi în filozofia orientală. Auzisem despre Jasmuheen că are capacităţi telepatice şi că în 1993 a urmat iniţierea pranică. Apoi, la ceva timp, a încput să se hrănească doar cu lumină.

Mamă singură și programator IT, Jasmuheen a simțit chemarea lumii spirituale. Ea a povestit la conferința unde alergasem să mă așez în primul rând, că a simțit o profundă conexiune cu lumea magică spirituală. A auzit niște voci interioare care o chemau spre o transformare profundă, însă nu știa cum ar fi putut să le asigure fetelor ei educația de care aveau nevoie. Și, astfel, a amânat transformarea ei spirituală până după ce fetele terminau școala.

Mai întâi, a simțit ca un sărut pe obraji și acea voce interioară care-i spunea că e timpul să se schimbe, pentru că are altceva de făcut. Apoi, simțea ca o bătaie pe umăr care îi reamintea că a sosit momentul. Dar ea o alunga și își vedea de job-ul care îi asigura veniturile pentru a-și plăti facturile. Nu putea să asculte acea voce, nu putea renunța la acel venit.

Apoi, s-a întâmplat ceva neașteptat. Compania la care lucre s-a închis și n-a mai putut găsi de lucru – fie era prea calificată, fie nu avea îndeajuns de multă experiență. Apoi, o nepoată foarte dragă ei a murit într-un accident de mașină. O persoană la care Jasmuheen ținea foarte mult a dispărut brusc dn viața ei, Iar toată această perioadă a culminat cu propriul ei diagnostic de cancer la ficat.

A fost copleșitor pentru Jasmuheen. Și nu a înțeles de ce i se întâmplă toate aceste lucruri. Era o persoană bună cu ceilalți, medita, făcuse doar bine celor din jur. Dar, rămăsese fără bani, cu durere în suflet, fără oameni dragi alături, cu o tumoare semnificativă pe ficat și fără un venit pentru a-și hrăni fiicele.

Într-o zi, fiica cea mare a îmbrățișat-o și i-a spus că e încrezătoare că va găsi o soluție. Acela a fost momentul în care a simțit recunoștință pentru tot ceea ce avea în viața ei în acel moment: copiii, prietenii, casa. Și a început zi de zi să simtă recunoștință pentru ficatul ei, pentru tumoare, pentru că o trezise la o nouă viață.

După 4 luni în care s-a pregătit pentru transformarea de care îi tot spuneau vocile interioare în trecut, după ce a simțit iubire și recunoștință pentru fiecare celulă din corp, a aflat la un RMN că ficatul ei este curat și că, în mod miraculos, scăpase de cancer.

Așa a intrat în lumea miraculoasă a spiritualității, a recunoștinței și iubirii pentru orice formă de viață de pe pământ. Și a înțeles că e nevoie să ne schimbăm energia pentru a ne transforma viața într-una plină de lumină și recunoștință!