Îngrijirea paliativă privește persoana ca întreg. Pacienții sunt mai mult decât trupuri sau organe bolnave, au o minte, emoții, suflet și fac parte dintr-o familie și comunitate

Îngrijirea paliativă reprezintă ramura medicală care are ca scop îmbunătățirea calității vieții pacientului, inclusiv a familiei sale, indiferent de boala întâmpinată sau de stadiul în care aceasta se află. Alături de tratamentele primite pentru diminuarea simptomelor bolii, îngrijirea paliativă se realizează prin intermediul unei întregi echipe de doctori, asistente și alt personal specializat care lucrează constant cu pacientul și aparținătorii.

Această practică reprezintă o nouă șansă oferită persoanelor cu boli cronice progresive, concentrată pe confortul fizic, confortul psiho-social, implicit pe ameliorarea suferinței și creșterea gradului de confort.

Câteva boli care necesită adesea îngrijiri paliative sunt cancerul, accidentul vascular cerebral, Parkinson, bolile de inimă, demența sau insuficiența renală. Fiecare boală în parte aduce un cumul de simptome și trăiri sufletești care poate împiedica desfășurarea activităților zilnice și a nevoilor personale (alimentație, toaleta personală).

Recomandări

Lupta cu cancerul, povestită de 6 femei curajoase, ilustrată în 6 imagini impresionante

Brânza de care trebuie să se ferească bolnavii de cancer. Oncolog: Conține toxine ce pot dăuna…

Pacienții cu astfel de boli prezintă o multitudine de simptome care tulbură calitatea vieții: dureri insuportabile, probleme de somn, oboseală, constipație, stări de vomă, anxietate, apetit defectuos, anorexie și chiar depresie.

Îngrijirea paliativă aduce un beneficiu prin ameliorarea durerii, rezolvă dificultățile respiratorii, contribuie la elaborarea planului de tratament și îngrijire individuală pentru asigurarea nevoilor de bază (alimentație, igiena personală, suportul social, psiho-emoțional și spiritual).

Un studiu susținut de instituții precum European Palliative Care Research Centre (PRC) și European Association for Palliative Care – Research Network (EAPCS-RN) a explicat cum calitatea vieții pacienților crește considerabil prin îngrijirile paliative. Spre exemplu, suferința declanșată de boli cronice progresive poate fi diminuată pe perioade de până la câteva luni, întârziind apariția simptomelor dureroase.

Mai multe detalii despre îngrijirea paliativă aflăm de la Dr. Simona Tulfan, medic primar Oncologie Medicală, având competențe în îngrijiri paliative.

CSÎD: Cum ne dăm seama că nevoile pacientului se potrivesc cu serviciile de îngrijire paliativă?

Dr. Simona Tulfan: Îngrijirea paliativă poate asigura suport simptomatic, psiho-emoțional, spiritual și social încă de la debutul unei boli incurabile atât bolnavului, cât și familiei.

Îngrijirea paliativă implică o „abordare holistică” – priveşte persoana ca întreg. Pacienţii sunt mai mult decât trupuri sau organe bolnave, au o minte, emoţii, suflet şi fac parte dintr-o familie şi comunitate.

CSÎD: Care sunt avantajele îngrijirii paliative față de îngrijirea acasă?

Dr. Simona Tulfan: Îngrijirea paliativă într-o unitate cu paturi are următoarele avantaje:

• asistenţă specializată 24/24h;
• ambient plăcut;
• personal suficient, dăruit;
• sursă de educaţie profesională;
• suport pentru familie în momentele în care se simte depășită și obosită pentru a asigura pacientului îngrijirea de care are nevoie;
• facilități/dotare: saloane şi spaţii auxiliare adaptate persoanelor cu nevoi speciale, imobilizate la pat; spaţii educaţionale;
• rol – capacitate de influenţare/schimbare de atitudine prin echipa multidisciplinară care îi asigură îngrijire: medic, asistent medical, asistent social, consilier spiritual, personal auxiliar, voluntari.

CSÎD: Ce recomandări primește familia unui pacient care necesită îngrijiri paliative?

Dr. Simona Tulfan: Familia unui pacient evaluat de echipa de îngrijiri paliative are un rol important în îngrijirea bolnavului cu o boală incurabilă. În primul rând, se stabilește care este membrul familiei cel mai implicat în îngrijirea bolnavului la domiciliu, primind recomandări și ajutor din partea echipei pentru administrarea medicației, pansamentelor simple, suportului emoțional atât al pacientului, cât și al îngrijitorului, coordonarea celorlalți membri ai familiei în îngrijire.

În momentul în care familia este depășită de posibilitatea de a mai îngriji pacientul la domiciliu se recomandă internarea într-o unitate cu paturi specializată pentru îngrijirea paliativă a bolnavului incurabil.

În unitatea cu paturi, familia este lăsată să viziteze pacientul, chiar să rămână alături de el pe parcursul internării, fiind susținută de către echipa de îngrijire.

Se recomandă suport psiho-emoțional, spiritual pentru a putea ajuta pacientul în controlul simptomelor cu ajutorul tratamentului medicamentos și nonmedicamentos.

CSÎD: Cât de dezvoltată este gama de servicii paliative în România?

Dr. Simona Tulfan: În România, îngrijirea paliativă este într-o continuă dezvoltare atât prin deschiderea de noi unități cu paturi, echipe mobile pentru îngrijirea la domiciliu, ambulatorii în contract cu CNAS, la nivelul Programului Național de Îngrijiri Paliative.

CSÎD: Când știm că este momentul potrivit pentru a apela la astfel de servicii pentru cei apropiați?

Dr. Simona Tulfan: Momentul potrivit pentru a apela la serviciul de îngrijiri paliative este fie de la diagnosticul bolii incurabile, momentul ideal, sau atunci când pacientul nu mai beneficiază de tratament curativ.

Îngrijirea paliativă este un act de suflet pe care mulți profesioniști nu o înțeleg și ai nevoie de multă putere și apropiere de Dumnezeu, ca profesionist, să poți oferi o îngrijire de calitate unui pacient cu boală incurabilă. Așa cum spunea Dame Cicely Sanders, care a inițiat conceptul de îngrijiri paliative în Anglia:

Contezi pentru că tu eşti tu. Contezi până în ultimul moment al vieţii tale şi vom face tot ce putem ca să te ajutăm nu doar să mori împăcat, dar şi să trăieşti până mori. Odată l-am întrebat pe un om care ştia că va muri de ce are nevoie cel mai mult de la cei care îl îngrijeau.

A spus: de cineva care să pară că mă înţelege. Într-adevăr, este imposibil să-l înţelegi total pe celălalt, dar nu voi uita niciodată că el nu a cerut succes, ci doar pe cineva căruia să-i pese suficient de mult cât să încerce să-l înţeleagă. Nu putem face totul, dar nu trebuie să nu facem nimic!