Știm prea bine că omul este o ființă socială și nu am putea trăi fără prieteni, cunoștințe și relații. Avem nevoie de persoane cu care să împărtășim trăirile, momentele mai puțin plăcute și împlinirile de care avem parte. Din nefericire, pe măsură ce anii trec, cercurile de prieteni devin din ce în ce mai restrânse. Nu înseamnă că am greșit cu ceva sau că nu suntem oameni valoroși. Acesta este firescul.
Prietenii nu pleacă întotdeauna. Este normal ca interesele noastre să se schimbe, iar amintirile nu sunt suficiente pentru a întreține nicio relație, de orice tip.
Cu siguranță amintirile din primii ani de școală sau chiar din perioada liceului ne leagă de anumite persoane, dar cu multe dintre acestea nu mai coincidem în gândire și principii. Atunci am vorbi de o prietenie forțată care, în fapt, nici nu ar putea fi numită prietenie.
Petrecem mai puțin timp în compania prietenilor fix din lipsa timpului. Putem avea o carieră prosperă, o familie numeroasă, o afacere care necesită toată atenția noastră.
Nu zic că este și sănătos, dar există circumstanțe atenuante care nu ar trebui judecate, ci înțelese. Nu mai avem aceeași disponibilitate la 50 de ani precum cea de la 20. Asta înseamnă viața.
Fiecare dintre noi are un drum de parcurs, un drum diferit pavat cu experiențe de tot felul. Sunt foarte des întâlnite cazurile în care principiile noastre de viață nu mai coincid cu cele ale prietenilor noștri.
Ne frământă acest lucru, nu găsim un limbaj comun. La urma urmei, fiecare are libertatea să vadă lucrurile în maniera sa.
Gelozia între prieteni este la fel de obișnuită ca gelozia într-o relație de cuplu. Poate ai cunoscut o persoană cu care ai legat recent o prietenie, petreci timp cu cineva despre care prietenii tăi nu știu încă, ai reușit într-un proiect – toate acestea pot fi o sursă de gelozie pentru prietenii tăi.
Primele sunt justificabile, dar gelozia pe realizările la care ții atât de mult ar trebui pusă sub lupă. Nu-i un semn bun!
Mereu am fost de părere că ar fi minunat să ne înconjurăm de oameni care ne inspiră, care ne transmit optimism și de la care avem ce învăța și aplica. Nu este vorba despre egoism, ci despre evoluție. Trebuie să facem distincția între cele două aspecte.
Pierderea, mai ales a unor persoane la care ținem și cu care am mers pe același drum o perioadă, este cu siguranță ceva trist. Pe de altă parte, prieteniile autentice și cu substanță vor dăinui ani și ani.
În cazul în care ai de clarificat situații cu prietenii tăi, te sfătuiesc să nu pleci pur și simplu din această relație, ci mai degrabă să porți o discuție deschisă și onestă cu ei. Nu suntem roboți și nu realizăm chiar… totul, așa cum avem falsa impresie. Nici noi nu o facem. De ce ar face-o alții?