Nu trebuie să mănânci tot din farfurie! Explicațiile unui psihoterapeut român

De multe ori am auzit, copii fiind, că trebuie să mâncăm tot din farfurie. Complet fals. Acest fenomen este explicat de Anca Nicoiu-Șuteu, psihoterapeut la clinica Smart Nutrition.

Alimentația copilului are un rol important în creșterea lui armonioasă și sănătoasă. Nu știu cum sunt alți părinții însă, pe vremea în care alimentele nu se găseau cu asemenea ușurință ca în ziua de azi, în care părinții stăteau la cozi lungi pentru a procura alimentele necesare pentru întreaga familie, exista teama că un copil ar putea să nu mănânce suficient cât și convingerea că unul pofticios este sănătos.

Obiceiul nesănătos de a impune copiilor cât să mănânce

Părinții erau cei care decideau ochiometric mărimea porției pe care era nevoie să o consume copilul și nu de puține ori erau scuzați de la masă doar în momentul în care mâncau tot din farfurie.

Recomandări

Alimente care conțin gluten. Nu te-ai fi gândit vreodată la lista asta!

Cum să desărezi corect și rapid brânza

Vă invit să ne gândim un pic la dezavantajele unei astfel de abordări. Dacă noi, adulții, suntem cei care decidem cât are nevoie să mănânce un copil, nu ii dăm șansa să decidă pentru sine când s-a săturat; să fie în contact cu propriul corp și cu propria senzație de sațietate. Riscul de-a lungul anilor este acela că nu va mânca până ii este suficient, ci până termină din farfurie pe principiul – „atât este porția, înseamnă că atât este nevoie să mănânc”. Un alt dezavantaj este acela că ar putea să i se insufle poate involuntar, vinovăția că nu a terminat din farfurie și că risipește mâncarea. Poate să tolereze mai ușor disconfortul unei senzații de prea plin decât sentimentul de vinovăție.

Există diferiți membri ai familiei pe lângă părinți, cum ar fi bunici, mătuși, unchi ce asociază mâncarea pe care o fac cu iubirea. În acest mod își exprimă dragostea și afecțiunea pentru copil și sunt încântați când el mănâncă din plin ceea ce au gătit și pot părea ușor răniți dacă puiul de om nu pare tocmai încântat de mâncare.

Din motivele menționate mai sus este de preferat să i se ofere libertatea copilului să decidă pentru sine când a mâncat suficient. Există și posibilitatea ca el să mănânce prea puțin la o masă și să i se facă foame înaintea mesei următoare. Și acest semnal al corpului este important și o lecție din care să învețe că este de dorit să fie mai atent la cât are nevoie corpul sau să mănânce. Este de dorit să aibă loc discuții libere la masă legate de alimentația sănătoasă și diversificată. Propriul stil alimentar al părinților are o importantă crucială deoarece copiii învață foarte mult de la modelele pe care le observă.

O altă discuție ce merită avută este și aceea legată de alimente care ne plac în mod deosebit, sănătoase sau mai puțin sănătoase. Chiar dacă sunt gustoase, este important să știm când anume să ne oprim pentru a nu apărea disconfortul ce apare în momentul în care mâncăm mai mult decât ne este necesar.