Români, relația de iubire nu trebuie să țină până la adânci bătrâneți cu orice preț. Iată de ce!

În multe familii de români, chiar și peste hotare, ideea că în viață trebuie să rămâi cu prima femeie, primul bărbat sau cu cel cu care te-ai căsătorit indiferent de circumstanțe este încă una de bază. Însă, pe doi oameni trebuie să îi țină mult mai multe împreună decât unele credințe strămoșești. Despre acest subiect vorbește deschis Andrada Tache, psiholog pentru părinți și copii români în Germania, UK, Elveția, Austria, România, Italia.

Oamenii sunt capabili să își sacrifice tinerețea, anii de viață, avansarea în carieră, șansele la dezvoltare personală, la a primi respect, apreciere, iubire și securitate emoțională și fizică, satisfacție sexuală și intelectuală, totul de dragul acestui „până când moartea îi va despărți”.

Nu o dată mi-a fost dat să ascult epitaful multor relații ori ultimele zvâcniri ale relațiilor muribunde, în timp ce membrii lor trăiesc satisfacția lacomă că au mai strâns niște ani împreună… Indiferent cum arată acești ani, unii ajungând să fie complet goliți de emoție, trăire, sens, satisfacție, migrând către depresie, în timp ce alții au devenit adevărate câmpuri de luptă, cu abuzuri psihice ce ar pune pe fugă și un veteran de război.

Recomandări

Boala misterioasă autoimună a unui bărbat care l-a împiedicat să-și ceară iubita în căsătorie. A dezvoltat…

De ce se îngraşă femeile după căsătorie, iar bărbaţii, după divorţ?

Mulți români cred în adâncul ființei lor că trebuie să rămână legați pe viață de un anumit partener

Ne minunăm, totuși, de unde nemărginită aspirație a românului să ajungă să îmbătrânească alături de cel lângă care a dorit să rămână într-un moment al vieții lui atât de îndepărtat, încât nici cu cei mai potriviți ochelari nu mai poți zări imaginea acelora care au fost cândva, El și Ea. Cel care ai fost odată nu mai seamănă nici la nivel celular cu cel care ești azi, așa ca pare aproape imposibil să îți menții aceleași păreri, dorințe sau aspirații în legătura cu alt om, și el un străin față de cel lângă care ai ales, într-un moment anume, să rămâi pe mai departe.

Peste ani și ani, doi străini țin cu dinții de acesti ani care trec peste ei, de dragul pasiunii pentru numere și pentru obișnuința, poate, pentru că sens nu face. Ne gândim dacă nu cumva ar trebui să punem sub semnul întrebării natura cuplului și sensul alegerilor noastre…

Calitatea vieții este strâns legată de calitatea relației de cuplu

Dacă alegem să avem un cuplu, știința ne spune în anul 2022 că partenerul nostru va fi responsabil de sănătatea noastră psihică și fizică, de evoluția carierei noastre, de relația cu copiii noștri. Tot partenerul are influență și pentru moartea noastră timpurie, în caz de stres psihic și fizic. Și, totuși … alegem orbește să ne sacrificăm bucăți întregi de viață alături de un om cu care trăim vieți paralele, infestate de nepotriviri, nemulțumiri, anxietăți, temeri, depresii, furii și neputințe, singurătate și lipsă de iubire. Pentru ce?

A poza fericirea în cuplu nu este egala cu a trăi fericit alături de un partener

Nu e asta totuna cu nevoia de a epata pe social media în postura de fericire absolută? Egalăm anii trăiți alături de un om cu SUCCESUL în relații, în timp ce ne închidem pe noi în cuști pe unde lumina caldă a șanselor la o viață mai bună nu pătrunde. Relația de SUCCES e aceea în care tu, ca individ, înflorești pe toate planurile și poți hrăni relația cu fructele resurselor tale, aducând partea ta luminoasă și dezvoltată în relație.

Cum te vezi la bătrânețe alături de partenerul tău?

Poate să dureze câteva minute această relație (vezi întâlnirea intensă dintre doi străini care se simt energizați și inexplicabil de fericiți după acest eveniment), o săptămână, niște ani, poate chiar, dacă ești teribil de norocos la loteria relațiilor, O VIAȚĂ însă, în marea infinită de oameni, acestea sunt EXCEPȚIILE, nu norma. Când vom accepta că a îmbătrâni împreună e o consecință naturală a stării de a te simți IUBIT, ÎN SIGURANȚĂ, RESPECTAT și APRECIAT de o altă ființă umană și nu norma tuturor relațiilor, oricât de toxice sau strâmbe?