Drumul de la plăcere la dependență. Cum ajungem să fim controlați de dependențe nocive

Orice om are un secret ascuns, o plăcere ferită de ochii lumii, de care doar el se bucură. Unele plăceri pot fi nevinovate, cum ar fi ciocolata, mersul la o cafea în centrul orașului o dată pe săptămână, cumpăratul hainelor scumpe sau al ceasurilor etc., în timp ce altele pot fi privite ca fiind mai periculoase: consumul ocazional de droguri, de alcool, jucatul la pariuri, sexul neprotejat cu parteneri necunoscuți.

Aceste plăceri fac parte din noi. Fără ele nu am fi compleți, ele reprezintă o altă latură a noastră.

Povestea unui bărbat dependent de droguri

F. este un bărbat de 27 de ani dependent de droguri. Fiecare zi o începe fumând canabis și o termină la fel.

Recomandări

Autosabotajul sau dușmanul interior. Cum să nu-ți pui singur bețe-n roate

Frica de boală, între neliniște și patologie. Cum să îi facem față

El a venit în terapie dorind să scape de problema fumatului de droguri, ca urmare a faptul că a fost concediat de la ultimul său job din cauza dependenței lui.

Pe parcursul terapiei, el a continuat să fumeze și a declarat că nu se poate opri. Războiul său era în dorința lui de a consuma canabis și nevoia lui de a renunța la el.

După câteva ședințe de terapie, s-a ajuns la concluzia conform căreia el consuma drogul pentru a face față anumitor emoții care îi dădeau o stare de agitație dacă nu consuma. Astfel, am ajuns la concluzia conform căreia el consuma canabis pentru a se feri de acele stări agitatoare.

Am continuat și am discutat despre ce simțea și de la ce credea că provin acele stări.

Pe parcursul terapiei am aflat faptul că el a trăit prima dată acele stări în momentul în care părinții săi au plecat în alt oraș și el a fost lăsat cu o rudă cu care nu avea o relație apropiată. A simțit acel moment ca pe un abandon și s-a simțit dat la o parte.

Pentru că emoțiile sale erau prea puternice și dacă le-ar fi trăit l-ar fi copleșit cu totul, el a ales să le nege. S-a prefăcut că ele nu există și ele au tot continuat să vină în minte sub forma unor gânduri intruzive: să gândea mereu că ar putea da greș, ar putea să rămână singur pe lume, ar putea fi părăsit de toți prietenii.

În clipa în care prietenul său cel mai bun a plecat în alt oraș pentru a face facultatea, el a simțit o agitație și mai intensă. Cea mai mare stare de agitație de până atunci. Fiind trist și părăsit, el a intrat în compania unor foști colegi de clasă despre care știa că obișnuiesc să consume droguri.

Dacă până atunci nu l-a tentat să încerce acele substanțe, acum, ca urmare a dorinței lui de a fi împreună cu acei noi prieteni ai săi, a încercat. A simțit o mare eliberare, s-a simțit relaxat, a fost eliberat de starea de agitație și a doua zi a putut să o ia de la capăt ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

După câteva zile, starea de agitație tot revenea și el tot continua să o „elibereze”.

Încetul cu încetul, povestea sa s-a transformat într-o poveste a unei persoane care a devenit dependentă de un „ajutor exterior”.

Când ajunge o simplă plăcere o dependență?

Din punct de vedere diagnostic, o dependență se deosebește de o simplă plăcere în momentul în care începe să acapareze multe dintre sectoarele importante ale vieții.

Dacă ajungi în situația în care să ai nevoie permanent de acel obiect al dependenței, să nu poți renunța la el, dacă ai un interes scăzut pentru activitățile pe care înainte le apreciai și un interes crescut pentru dependența ta, dacă începi încet-încet să te izolezi ca urmare a dependenței, înseamnă că există o problemă. Înseamnă că nu mai poți controla dependența.

Problema apare atunci când dependența te controlează pe tine, nu tu controlezi dependența.

Cum ajungem să fim dependenți?

Ajungem să consumăm acele simple plăceri pentru a ne ajuta într-o anumită formă viața.

Mâncăm ciocolată pentru a ne îndulci viața, pentru că am trăit o stare în care am simțit un gust amar. Mergem la cumpărături pentru că simțim nevoia să primim ceva, poate. Mergem la o cafea într-un anume loc pentru că avem nevoie de un timp pentru noi o dată pe săptămână.

Este o latură a noastră pe care o vedem doar în anumite momente. Este o parte din noi care luptă: ciocolata luptă cu amarul pe care îl simțim, cumpărăturile luptă cu sentimentul că nu am primit ce meritam, cafeaua luptă cu senzația că noi nu avem timp.

La fel se întâmplă și cu dependențele mai periculoase: alcoolul poate lupta cu o stare de tristețe profundă, drogurile cu o stare de confuzie sau de separare față de o persoană dragă.

Ajungem să fim dependenți în momentul în care, fără să ne dăm seama, noi trăim ca și cum fiecare moment ar fi o luptă în noi.

Și ne luptăm tot timpul folosim armele dependenței.

Ce este de făcut cu o persoană care are o dependență?

Persoana care este dependentă are nevoie de ajutor. Dat fiind faptul că a devenit dependentă de ceva, înseamnă că a intrat într-un cerc vicios în care ajutorul este văzut ca venind din partea obiectului dependenței, dar care face mai mult rău decât bine.

Primul pas este ca acea persoană să dorească schimbarea, care vine cu ajutorul unui psihoterapeut.

În cazul dependenței, se recomandă un psihoterapeut psihanalist sau un psihanalist pentru a primi ajutorul cel mai potrivit.