Tulburarea de personalitate narcisică aduce în cabinetul psihoterapeutului mai ales victimele narcisicului, supranumite și co-dependenți sau co-dependente. Este un termen extrem de nefericit ales pentru aceste persoane, care nu suferă neapărat de o tulburare de personalitate dependentă, ci în dorința justificată și naivă că narcisicul s-ar putea schimba, continuă să îi mai dea o șansă, permițând un abuz psihologic pe termen mai lung.
Realitatea tristă este că narcisicul malign nu se schimbă sau rareori se schimbă. O schimbare a personalității și comportamentelor abuzive s-ar putea produce numai dacă narcisicul ar realiza în cadrul terapiei că problemele lui s-au născut dintr-o traumă de relație, dacă ar învăța comportamente adaptative și mai puțin toxice pentru partener pe care ar fi dispuși să le exerseze în cadrul unei terapii de cuplu, devenind mai empatici și mai puțin psihotoxici pentru partener. Dar asta ar presupune ca narcisicul să vină în terapie, lucru care se întâmplă rareori, aproape niciodată.
Beatrice Popescu, psihoterapeut CBT în cadrul Centrului Medical Bellanima, detaliază strategiile terapeutice atât pentru un narcisic malign, cât și pentru victima acestuia.
Aceasta este complexă și cuprinde atât elemente de terapie psihodinamică sau terapia schemelor (Young), care au rolul de a schimba patternurile timpurii și comportamentele învățate, precum și elemente de terapie cognitiv-comportamentală.
Terapia cognitiv-comportamentală își propune identificarea și rezolvarea distorsiunilor cognitive, exersarea gândirii critice și a ritualurilor de relaționare în cuplu și de asemenea schimbarea comportamentelor și a patternurilor dezadaptative, creatoare de suferință pentru sine și pentru partener.
Suferința și rănile narcisice ale persoanei care suferă de tulburare de personalitate narcisică sunt abordate de asemenea prin strategii de sorginte psihanalitică sau psihodinamică.
Obiectivele terapiei pot fi: de a-și crea un sine autentic, de a-și descoperi atât punctele tari cât și pe cele slabe, de a învăța să-și gestioneze furia narcisică, de a reuși să scape de eventualele dependențe asociate tulburării, atunci când există (alcool, fumat, droguri).
Totuși, procesul terapeutic s-ar putea dovedi dificil, pentru că narcisicul poate abandona terapia și pe terapeut, așa cum procedează cu partenerul de cuplu, subit și fără nicio explicație sau motivând că terapeutul nu este suficient de pregătit pentru a aborda tipul lui de suferință.
Pe parcursul ședințelor poate fi arogant și poate afișa un sentiment de superioritate față de terapeut, indiferent de eforturile acestuia de a găsi sursa suferinței lui. Obișnuiește să schimbe frecvent terapeuții, nefiind mulțumit de niciunul.
În terapie, narcisicul adoptă exact aceeași strategie din relația de cuplu, îl bombardează inițial pe terapeut cu laude atunci când îi comunică motivul alegerii (experiența, CV-ul), ca după câteva ședințe să recurgă la devalorizare, iar ulterior la abandonul terapiei.
Schemele dezadaptative utilizate zeci de ani de narcisic nu pot fi schimbate peste noapte, așadar este necesară o terapie de durată medie, de cel puțin câteva luni, care tinde spre schimbarea profundă a personalității.
Aceasta este deseori îngreunată de faptul că victima nu realizează din prima faptul că este abuzată psihologic, din cauza tipului de abuz, care este insidios și se produce după un pattern pe care nu îl identifică cu ușurință.
Terapia unei victime este extrem de complexă pentru că necesită cunoștințe aprofundate de lucru cu PTSD (sindromul de stres posttraumatic).
Victima poate suferi de depresie, anxietate, dependență de substanțe sau tulburări asociate, iar în cel mai bun caz poate avea numai probleme de stimă de sine scăzută și dificultăți de a stabili limite sănătoase în relația cu un partener narcisic.
Șansele de recuperare sunt însă mari în momentul în care victima conștientizează abuzul și devine motivată să ceară ajutorul unui specialist, al prietenilor și al rudelor.
Terapia victimei narcisicului malign poate dura câteva luni, cu blocaje în perioadele în care nu rezistă tentației de a reveni în relația defectuoasă, în timpul perioadei de hoovering (n.r. – o tehnică prin care narcisicul malign reușește să atragă din nou partenerul în relația abuzivă, după o perioadă în care acesta a reușit să se desprindă, încercând să își vindece trauma sau să caute o relație sănătoasă).
Odată desprinsă din cercul vicios creat de această relație nesănătoasă, aceasta își va restructura tipul de gândire, va reuși să identifice personalitățile dificile și va evita să mai intre în relații de acest tip. Va învăța modalități noi de coping, se va autovaloriza mai mult și va reuși să își consolideze stima de sine erodată în timpul relației cu narcisicul malign.
Dacă vă considerați o victimă a unui abuz narcisic, nu ezitați să apelați la un specialist în psihoterapie cognitiv comportamentală sau psihoterapia traumei.