Închiderea completă a fantei palpebrale în timpul clipitului sau în timpul somnului este esențială pentru a menține filmul lacrimal stabil. Atunci când pleoapele nu acoperă în totalitate suprafața oculară în timpului somnului sau la reflexul de clipire, apare evaporarea filmului lacrimal cu apariția simptomelor de ochi uscat și afectare a suprafeței oculare: senzație de corp străin, hiperlacrimare, tulburări de vedere cauzate de perturbarea filmului lacrimal.
Lagoftalmia reprezintă imposibilitatea închiderii complete a pleoapei superioare, prin reflexul normal de clipire. De cele mai multe ori apare unilateral, dar poate fi și bilaterală.
Ne spune mai multe despre această afecțiune Dr. Corina Petrea, Medic specialist oftalmolog în cadrul Spitalului de Oftalmologie Infosan.
Clinic, din cauza închiderii incomplete a fantei palpebrale în timpul somnului sau la clipire, lăsând corneea expusă, pacienții cu lagoftalmie prezintă senzație de corp străin la nivel ocular, hiperlacrimare (lăcrimare excesivă), accentuarea senzației de disconfort, în special la trezire.
Simptomele variază de la senzații de usturime, înțepătură, uscăciune oculară, hiperemie conjunctivală și până la eroziuni sau ulcere corneene.
Pe lângă acestea, pot apărea şi tulburări de vedere, din cauza perturbării filmului lacrimal. În cazurile de keratopatie avansată și ulcerații corneene, simptomele pot fi severe.
Principalele complicaţii ale lagoftalmiei apar din cauza închiderii incomplete a fantei palpebrale şi sunt reprezentate de conjunctivită, keratopatie de expunere ce poate evolua spre ulcer corneean sau keratită infecțioasă.
Nervul facial asigură inervaţia atât a muşchiului frontal care are rolul de a ridica sprânceana, cât şi a orbicularului ochiului, ce realizează închiderea fantei palpebrale.
Atunci când funcţia nervului este afectată şi funcţia acestor muşchi este afectată, închiderea pleoapelor, reflexul cornean şi funcţionarea aparatului lacrimal fiind modificate.
Afectarea nervului facial poate fi cauzată de mai mulți factori:
Afecțiunile pleoapelor care pot determina lagoftalmie secundară sunt reprezentate de: cicatrici provocate de arsuri chimice sau termice, sindrom Steven-Johnson, traumatism mecanic ce cauzează cicatrizarea țesutului moale. Intervenții chirurgicale la nivelul pleoapelor (blefaroplastia, excizietumori) pot duce la lagoftalmia pleoapei superioare sau retracția pleoapei inferioare.
Supracorecția în repararea ptozei poate fi, de asemenea implicată. Proptoza (exoftalmia) uni sau bilaterală poate afecta închiderea pleoapelor.
De asemenea, retracția pleoapelor superioară și inferioară este o caracteristică a oftalmopatiei tiroidiene (boala Graves) ce crește gradul de lagoftalmie.
În funcție de cauză, lagoftalmia poate să fie o afectare tranzitorie de câteva luni, cu recuperare completă sau poate să fie permanentă.
Este important să fie diagnosticată și tratată inițial cauza care a determinat lagoftalmia, la care se asociază tratament local ocular, ce poate fi medical sau chirurgical.
Tratamentul local medicamentos are ca scop ameliorarea simptomatologiei și evitarea apariţiei keratopatiei:
Tratament chirurgical
Este necesară colaborarea cu medical oftalmolog, deoarece nu se produce vindecare spontană, iar în lipsa inițierii tratamentului simptomele se vor agrava, crescând riscul de afectare a vederii.
Prevenirea apariției lagoftalmiei constă în prevenirea afecțiunilor subiacente, acest lucru fiind mai dificil de realizat în cazul parezei de nerv facial sau al malformațiilor.