Povestea unui cuplu căsătorit care se iubește platonic și nu simte nevoia să facă sex

„Am venit să discutăm cu un psiholog pentru a înțelege dacă avem noi o problemă sau restul lumii. Ne știm de mai bine de 22 de ani și, încă de la început, nevoile noastre sexuale nu au fost prea proeminente.

Pentru noi contează mult mai mult discuțiile dintre noi, planurile de viitor, cariera, cei doi copii pentru care încercăm să facem tot ce se poate pentru a avea un drum frumos în viață.

Din discuțiile amândurora, cu persoane din afara cuplului, cu prietenii sau colegii, am descoperit că lumea este într-o alergare continuă după sex. În cuplu sau cu orice ocazie.

Recomandări

Povestea unei mame care își vede copiii plecați fiecare la casa lui: Mi-am dat seama de…

Jurnalul unei femei care a dat tot ce avea în relație, dar se mulțumea cu puțin

Și ne-am hotărât să facem câteva ședințe de psihoterapie ca să înțelegem dacă avem noi o problemă în această privință.

Ne-am lămurit destul de repede că regulile fiecărui cuplu, atât timp cât satisfac nevoile ambilor, fără a crea vreunuia frustrări, sunt reguli imuabile, de necontestat din afară.

Am avut discuții lungi pentru a caută înăuntrul nostru dacă nu cumva este o nevoie pe care nu ne-o recunoaștem sau pur și simplu așa suntem noi.

După mai multe discuții, am înțeles că aceasta este natură noastră, așa simțim noi și ne potrivim perfect în privința vieții sexuale.

La sfatul psihologului, am fost fiecare la medici de specialitate pentru a exclude o problemă medicală. Însă ginecologul nu a descoperit nimic în neregulă la mine, urologul i-a spus soțului că totul este bine iar endocrinologul ne-a demonstrat că analizele noastre sunt în parametri.

De asemenea, la îndrumarea medicului de familie am făcut și alte investigații. Pe lângă mici probleme de sănătate, nu am descoperit nimic care ne-ar putea demonstra că lipsa dorinței noastre de a face sex ar fi de natură medicală.

Faptul că avem o viață frumoasă, comunicăm pe orice temă, ne sfătuim și ne sprijinim pentru a lua cea mai bună decizie ne-a demonstrat că nici din perspectivă psihologică nu avem vreo tulburare.

Așa că, după excluderea factorilor medicali și a factorilor psihologici, am ajuns la concluzia că așa suntem noi și suntem foarte încântați cu situația noastră.

Acum, așa cum am făcut-o întotdeauna, putem să ne bucurăm de viață, de copii, de carieră, pentru că acestea sunt lucrurile care contează cu adevărat pentru noi.”