A fi competitiv a devenit un element-cheie în orice plan al vieții noastre. Ni se impune să fim competitivi la muncă, să dăm randament maxim, ne dorim chiar noi să fim competitivi, să concurăm permanent cu cineva și să ne demonstrăm atuurile.
Competitivitatea scoate, cu siguranță, multe lucruri bune din noi. Evoluăm, învățăm, dobândim cunoștințe. Doar că de multe ori dobândim și ne cățărăm într-un mod foarte trist spre vârful a ceea ce numim realizare. Și nu este!
Când spunem „competitivitate” ne gândim la un competitor, nu?
Automat ne raportăm la ceilalți, la ce au și noi nu avem, la cum sunt ei și noi nu suntem. Naștem frustrări, dureri, suferință. Ne dorim mai bine, mai mult, dar avem anumite limite, ceea ce e firesc.
Mai suntem competitivi? Începem să facem pași în spate. Începem să ne desconsiderăm și să ne considerăm, pur și simplu, ineficienți.
Cine face cele mai frumoase surprize? Eu, firește. Ia stai, că-ți arăt eu! M-ai dus la film luna trecută? Eu te duc la film la Paris! Cine aduce mai mulți bani în casă? Cine e mai puternic?
Este un monolog fictiv, dar cu ecou în multe dintre relațiile de astăzi. Vrem să demonstrăm cât de buni suntem, dar uităm esența: să fim buni și atât.
O relație în care e nevoie să demonstrezi ceva constant și concurezi cu partenerul cu siguranță nu este una bazată pe dragoste.
Cine nu își dorește o gloată de angajați care face fiecare un pic mai mult decât celălalt? Businessul merge ca pe roate!
Și uite-așa ne pierdem, ne îndepărtăm de esența noastră. Hobby-urile nu se mai regăsesc nici măcar în vocabular și avem falsa senzație că am dobândit succesul.
Vezi această postare pe Instagram
Firește. Competitivitatea scoate din noi și motivația.
Doar că este foarte ușor să cădem în extrema competitivității, să ne dorim să fim cei mai buni și să dăm, de fapt, cu bâta-n baltă.
Atât timp cât nu este un factor generator de stres, ne putem folosi de atuurile ei și, implicit, de ale noastre.
Cred că știți răspunsul. Cu noi înșine. Să fim mai buni, mai empatici, mai răbdători, mai înțelepți.
Să ne însușim și calitățile, dar și defectele. Să rectificăm ce nu ne face cinste și să fim sinceri cu noi înșine.