Peste 40% dintre elevii români intră în categoria analfabetismului funcțional. Adică nu înțeleg ce citesc, nu își pot forma idei proprii și nu pot identifica și forma concluzii pe baza a ceea ce au citit, potrivit Raportului național privind nivelul de literație al elevilor din România.
Competențele de literație au un rol crucial în viața unei persoane, ajutând la dezvoltarea capacităților de reflecție și exprimare, de gândire critică și empatie, asigurând integrarea și participarea în societate la componentele vieții, se arată în același raport.
Procentul crescut de elevi care nu reușesc să aibă rezultate bune la școală poate avea însă rădăcini adânci. Trebuie să privim peisajul în ansamblu și să vedem ce anume îi demotivează pe copii să învețe.
Încercăm să aflăm răspunsuri de la Eduard Andrei Vasile (@profukool pe Instagram), profesor de limba engleză și consilier în dezvoltare personală atât pentru adulți, cât și pentru copii.
CSID: Există o rețetă a succesului?
Eduard Andrei Vasile: Din păcate, nu. Nu prea avem astfel de rețete în niciun domeniu, mai ales într-unul care privește copii și suflete în devenire. Asta încerc să le explic și părinților.
Nu există doi copii la fel și nici nu e cazul să facem comparații. Trăim vremuri diferite și avem resurse diferite.
CSID: De ce era mai ușor să fii premiant cu ani în urmă?
Eduard Andrei Vasile: Cum am spus, resursele erau limitate. Știai ce să înveți și unde să te uiți.
Acum suntem bombardați și sufocați de informație.
Nici copiii, nici părinții nu știu unde să se uite, ce cărți să cumpere, cu cine să se sfătuiască sau în ce metodă să aibă încredere. Până și metodica profesorilor este pusă la îndoială în ziua de azi.
Se vrea o „revoluție” în educație, revoluție care nu prea își are sensul.
CSID: Ce gândește un copil în ziua de astăzi? Cum vede școala?
Eduard Andrei Vasile: Ca pe o povară. O situație ce nu poate fi dezbătută și negociată.
Trebuie pentru că trebuie. Trebuie să ia note mari pentru că altfel vor fi pedepsiți sau nu vor avea o „carieră”, lucru total fals.
Copiii sunt dezamăgiți și de toate acțiunile decidenților din sistem. Firește că nu verbalizează asta, dar și-ar fi dorit ca lucrurile să nu fie atât de complicate.
CSID: Ce poate face un părinte pentru a-și susține copilul?
Eduard Andrei Vasile: În primul rând pot spune ce să nu facă. Să nu mai compare.
Copiii provin din medii diferite, familii diferite, culturi diferite.
„De ce ai luat Bine iar colega ta a luat Foarte Bine?! De ce mă faci de rușine?” – cred că mulți părinți scot acești porumbei și le dau drumul să zboare.
Nu fac nimic altceva decât să le anuleze încrederea în ei înșiși și să pună presiune. Copiii sunt miracole, dar nu sunt diamante care au nevoie de presiune ca să strălucească.
Părinții ar trebui să descopere ce le place copiilor. Poate nu va fi matematica sau engleză, dar sunt șanse mari să fie pianul, pictura, scrima, fotbalul.
Nu trebuie să ne limităm la materiile școlare. Asta nu înseamnă să neglijeze subiectele academice, ci doar să mai facă un drum, cum zic eu, pe la Ploiești, să vadă cum pot descoperi valorile copiilor.
CSID: De ce pun presiune părinții?
Eduard Andrei Vasile: Pentru că nu au de ales, cel puțin asta cred. Majoritatea provin dintr-un sistem găunos, limitat, au trăit în familii toxice.
Aplică ce știu ei mai bine pentru a nu avea copiii același parcurs dificil și cu piedici.
Părinții își doresc ce-i mai bun pentru copiii lor, dar în același timp își doresc și ce-i mai bine pentru ei. Aici intervine și o manie a egoismului.
CSID: Un copil cu note medii este un elev slab?
Eduard Andrei Vasile: Nicidecum. Poate nu a învățat. Poate are alte dureri sufletești. Poate mediul familial nu îi oferă liniște.
Sunt atâtea variabile, dar preferăm să rupem pagina când greșesc și să țipăm la ei.
O fi asta cheia? Posibil, dar nu pentru excelență. Sau cel puțin, nu pentru un viitor echilibrat.
CSID: Ce sfat le-ai oferi părinților care citesc aceste rânduri?
Eduard Andrei Vasile: Să creadă în copiii lor și să îi ajute să devină adulți empatici, responsabili. Să le călăuzească drumul, indiferent care este acesta.
Nu trebuie să fim toți avocați, medici, economiști. Avem atâtea resurse iar plaja de opțiuni este atât de mare încât ar trebui să ne extindem și noi puțin antenele și să fim mai deschiși la noutate.
Și să nu mai comparăm. Fiecare copil este unic și minunat.