Boala Alzheimer este o afecțiune progresivă, care duce la degenerarea celulelor neuronale, urmate de moartea acestora. Este cauza cea mai comună a demenței, care constă în declinul progresiv al gândirii, comportamentului și abilităților sociale ce afectează independența persoanei.
Semnele precoce ale bolii Alzheimer pot fi: uitarea unor evenimente recente, a unor conversații, denumirea unor obiecte uzuale, lapsusuri pentru cuvinte obișnuite, episoade de dezorientare în spațiu sau în timp. Pe măsură ce boala înaintează, pacienții cu boala Alzheimer dezvoltă tulburări de memorie severe și își pierd capacitatea de autoîngrijire și abilitatea de a efectua activități zilnice.
Un semn precoce al bolii este dificultatea de amintire a evenimentelor sau conversațiilor, de organizare a gândurilor. De cele mai multe ori un membru al familiei sau un prieten poate să observe aceste simptome.
Spre deosebire de problemele de memorie ocazionale (este normal să uiți unde pui un obiect, să uiți un nume, dacă acest lucru se întâmplă rar), tulburările de memorie asociate bolii Alzheimer sunt persistente și se agravează progresiv, afectând activitățile profesionale și casnice.
Pacienții cu boala Alzheimer:
Un alt semn al bolii este dificultatea în concentrare, gândire, în special în ceea ce privește conceptele abstracte și calculele. Activitățile complexe devin dificile, organizarea finanțelor, plata facturilor, folosirea cardului bancar, telefonului, telecomenzii pot deveni o provocare.
Capacitatea de a lua decizii rezonabile în situațiile de zi cu zi scade progresiv, așa cum scade și capacitatea de interacțiune cu alte persoane și apare izolarea socială.
Una din activitățile de rutină care necesită pași succesivi este pregătirea unei mese (cumpărarea ingredientelor, gătirea unui fel de mâncare, așezarea mesei) care devine o provocare, uneori neajungând la final.
Pe măsură ce boala progresează, pacienții cu boala Alzheimer avansată nu mai sunt capabili să-și efectueze igiena zilnică, să se îmbrace, să folosească obiectele de toaletă.
Apariția tulburărilor de comportament poate să survină în formele incipiente și se agravează pe măsură ce boala avansează. Problemele includ:
Multe din abilitățile intelectuale se prezervă pentru perioade lungi, mai ales la persoanele cu nivel educațional ridicat, cum sunt: cititul unei cărți, ascultatul muzicii, povestirea unor evenimente petrecute cu mult timp în urmă, cântatul, dansatul, desenatul, alte hobby-uri.
Aceste abilități se păstrează mai mult timp deoarece sunt controlate de alte zone ale creierului decât cele afectate târziu, în cursul bolii.
Medicația actuală care se adresează bolii poate îmbunătăți temporar simptomele și întârzia declinul. Aceste tratamente pot ajuta pacienții să-și maximizeze abilitățile funcționale și să-și mențină independența pentru un timp.
Cu toate eforturile făcute de cercetătorii specializați în neuroștiințe, până la ora actuală nu există un tratament care să vindece această boală care alterează structurile cerebrale. De aceea este important să fie recunoscute din timp semnalele de alarmă și să se urmeze un tratament pentru încetinirea în evoluție a bolii.
În fiecare an, data de 21 septembrie marchează Ziua mondială pentru combaterea bolii Alzheimer, fiind instituită cu scopul de a creşte gradul de conştientizare asupra acestei boli şi pentru a înlătura stigmatul care persistă în jurul tuturor tipurilor de demenţă.
Boala Alzheimer a fost identificată pentru prima dată în 1906, de medicul german Alois Alzheimer. Acesta urmărea o pacientă internată într-un spital de boli psihice (Augusta Deter, 51 de ani), care repeta încontinuu „M-am pierdut pe mine!”.
Această maladie neurodegenerativă afectează celulele creierului şi ale coloanei vertebrale și cauzează un proces de deteriorare progresivă a funcţiilor cognitive (atenţia, percepţia, memoria etc.).
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, peste 55 de milioane de persoane din întreaga lume suferă de demență senilă, iar anual sunt diagnosticate peste 10 milioane de cazuri noi. Deși boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză a demenței, nu este singura, iar simptomatologia demenței poate varia în funcție de factorul care a declanșat-o. Majoritatea tipurilor de demență nu au un tratament, dar persoanele afectate pot beneficia de terapie și sprijin.