Intrată deja în utilizarea frecventă pentru cele mai multe spitale oncologice cu reputație din întreaga lume, radioterapia stereotactică le este încă interzisă românilor, pentru că de trei ani întârzie să intre pe lista tratamentelor decontate în țara noastră. Cu toate acestea, în mod paradoxal, pacienții români pot solicita decontarea acestui tratament în afara granițelor.
Dr. Claudiu Hopîrtean, șeful secției de radioterapie al celui mai mare spital oncologic privat din vestul țării, ne explică de ce este aceasta importantă în tratarea cancerului.
Principala deosebire dintre radioterapia corporală stereotactică (SBRT) și tratamentul convențional este livrarea de doze mari de radiații în câteva fracțiuni, ceea ce are ca rezultat o doză mare echivalentă biologic (BED) la nivelul tumorii și, implicit, o eficacitate maximă a tratamentului cu o toxicitate minimă pentru țesuturile normale.
Avantajul major al unei astfel de tehnici este reprezentat de faptul că este non-invazivă, nedureroasă și nu este nevoie de spitalizare. Pacientul își poate continua activitatea de zi cu zi fără un impact semnificativ asupra calității vieții. În general este un tratament extrem de bine tolerat, care nu necesită timp de refacere postterapeutic. Totodată, această tehnică conferă avantajul faptului că nu necesită amânarea tratamentului sistemic, fapt ce ar putea influența nefavorabil prognosticul pacienților, explică Dr. Claudiu Hopîrtean.
Radioterapia stereotactică corporală (SBRT) sau radioterapia stereotactică ablativă (SABR) presupune administrarea unui număr de ședințe de tratament care variază de la o ședință, la cinci, în funcție de diferiți factori pe care medicul îi ia în considerare pentru fiecare pacient.
Această tehnică se adresează tumorilor de mici dimensiuni de la nivel toracic, abdominal sau pelvin, care nu pot fi îndepărtate chirurgical sau tratate cu radioterapie convențională.
Când tratamentul se administrează într-o ședință unică (creier, coloană, plămâni) se mai cunoaște sub denumirea de radiochirurgie stereotactica (SRS).
Decizia alegerii tratamentului cu radioterapie stereotactică este luată de către staff-ul medical în cadrul Comitetului Multidisciplinar care evaluează datele clinice, istoricul medical și alte examinări imagistice.
În ceea ce privește doza în radioterapia stereotactică, aceasta este determinată de medicul radioterapeut, pe baza datelor clinice inițiale, a localizării și dimensiunii tumorii. Iar dacă în cele mai multe spitale oncologice din lume astfel de terapie este deja un standard, radioterapia stereotactică le este încă interzisă românilor pentru că, de mai bine de trei ani, întârzie să intre pe lista tratamentelor decontate prin CNAS și în țara noastră.
Deși este decontată doar în afara granițelor, radioterapia stereotactică există în România și este recomandată pacienților.
O atenție specială o necesită tumorile care se mișcă odată cu respirația.
Pentru tumorile care se mișcă odată cu respirația (plămân, ficat, pancreas), se utilizează un sistem de management al mișcărilor respiratorii (Varian RGSC v1.0) pentru a ajuta pacienții să-și gestioneze respirația în timpul eliberării fasciculului SBRT – în esență „fixând” poziția tumorii și permițând fasciculului să fie orientat doar spre leziune, cu impact minim asupra țesuturile normale înconjurătoare.
Această tehnică (SBRT), deși este utilizată la scară tot mai largă în cazuri oncologice selecționate, nu este pentru moment decontată de către Casa de Asigurări de Sănătate în România. Până când acest lucru va fi posibil, pacienții eligibili pot beneficia de aceasta, în regim gratuit, în cadrul clinicii unde activez. Astfel, în ultimul an, peste 270 de pacienți au beneficiat gratuit de radioterapeterapia stereotactică, aproximativ 50 dintre aceștia beneficiind de radiochirurgie (o singură ședință de radioterapie cu doze mari), iar peste 100 de pacienți cu tumori localizate la plămân, ficat, pancreas au fost tratați prin radioterapie stereotactică cu management respirator (gestionarea respirației), a completat Dr. Claudiu Hopîrtean.