„Recompensa de dulce” poate duce la obezitate. Povestea unei slăbiri spectaculoase: „Am slăbit un om întreg”

Lecție de ambiție. Alexandra Bogdan, o tânără care a reușit să slăbească 52 de kilograme într-un an, ne-a povestit cum a fost călătoria ei de la obezitate la o greutate normală. Deși a încercat multe diete restrictive, a apelat la antrenori personali și nutriționiști, acestea nu au ajutat-o în măsura în care au ajutat-o terapia și operația de gastric sleeve, fapt ce ne confirmă că obezitatea își are rădăcinile în emoțiile noastre. „Am aflat, în terapie, ce goluri încercam să acopăr cu acest mâncat emoțional”, spune ea. Acum, Alexandra își dorește să-i ajute și pe alții care se confruntă cu kilograme în plus și ne spune cum intenționează să facă asta în interviul de mai jos.

Orice poveste de slăbit, mai ales una ce implică multe kilograme, este una de admirat. Ambiția, curajul și perseverența sunt ingredientele-cheie în lupta cu obezitatea.  Alexandra este o femeie de 33 de ani, „corporatistă pasionată de marketing și comunicare, care a aflat pe pielea ei cum e treaba cu obezitatea”. Ea ne-a povestit într-un interviu cum s-a îngrășat din cauza mâncatului emoțional, ajungând la peste 100 de kilograme, dar și cum a reușit să slăbească.   

„Dezvoltasem o dependență de dulciuri”

Câte kg aveai când ai decis sa slăbești și care crezi ca sunt motivele psihologice care au dus la acumularea kilogramelor?

Recomandări

5 motive pentru care te doare în piept și care nu au nimic de-a face cu…

Funcționează cu adevărat? Ce se întâmplă dacă pui usturoi în nas pentru congestie

Principala cauză a problemelor mele cu greutatea a fost mâncatul emoțional. Dar am aflat asta destul de târziu, după ce cântarul arată deja 3 cifre.

Nu știam exact ce se întâmpla cu mine, dezvoltasem o dependență de dulciuri, cu care încercam să acopăr niște goluri. Devenise mecanismul prin care gestionam toate emoțiile, dar și recompensa pentru tot ce făceam.

Mâncam sănătos în timpul zilei, însă seară mă recompensam cu ceva dulce

Cum arată atunci meniul tău pe o zi?

Pe parcursul zilei mâncam foarte sănătos. Am fost mai mereu preocupată de partea asta de nutriție și aveam cât de cât idee ce îmi făcea bine. Îmi luam mai mereu la pachet mâncare sănătoasă, gătită de mama, iar atunci când comandam de la restaurant, mai mereu alegeam alimente cat mai ok. Asta era și motivul pentru care colegii de la birou nu înțelegeau cum de mă îngrășam pe zi ce trecea.

Problema apărea seara, când mă recompensam cu dulce, pentru tot ce realizasem peste zi.

În drumul de la birou către casă mă opream la supermarket și îmi cumpăram ceva dulce.

La început erau cantități mici. Dar pe parcurs, oprirea la supermarket, a devenit o obișnuință și cantitățile din ce în ce mai mari. Momentele petrecute singură, cu porția mea de dulce, deveniseră bucurie. Singura bucurie.

„Obezitatea m-a aruncat într-o depresie oribilă”

Cu ce probleme de sănătate te confruntai înainte să slăbești?

Din fericire, deși m-am îngrășat foarte mult, într-un timp foarte scurt, organismul meu a fost destul de puternic și nu am avut alte probleme de sănătate. Dar obezitatea m-a aruncat într-o depresie oribilă. Nu mai ieșeam mai deloc, îmi era foarte rușine cu mine și aveam impresia că numărul de kilograme anula tot ceea ce eram eu.

Asta nu a făcut decât să înrăutățească situația, pentru că, în continuare am încercat să acopăr acea suferință cu ceea ce știam eu că îmi oferea bucurie: zahărul. Dureros era și că eu eram conștientă că trebuia să iau măsuri, dar nu aveam puterea să o fac. Eram deja dependentă de zahăr, o dependență fizică și emoțională, cu care nu știam cum să lupt.

Au curs multe lacrimi, am lipsit de la multe evenimente, am pierdut mulți prieteni și m-am pierdut pe mine…

După 3 luni cu sport și mâncat sănătos, am reușit să slăbesc 3 kg

Cum ai slăbit? Câte kilograme, în cât timp și ce crezi ca te-a ajutat cel mai mult? Care e „secretul”?

În primul rând, am conștientizat că nu mai puteam să lupt singură și că aveam nevoie de suport. Așa am luat decizia să merg la un psihoterapeut. Am avut norocul să întâlnesc o tipă super mișto, cu care am avut chimie din primul moment și care m-a ajutat să înțeleg ce se întâmplă cu mine, să-mi pun întrebările potrivite și să îmi răspund sincer la ele. Așa am înțeles ca mâncam emoțional și am descoperit care erau motivele din spatele acestui comportament. După mai bine de un an de lucrat cu mine, am simțit ca am puterea să fac schimbări și pe plan fizic.

Însă, din păcate, corpul meu era deja prea debusolat că să mai înțeleagă ce voiam de la el. După toate suișurile și coborâșurile, s-a încăpățânat să nu mai reacționeze și oricât mă chinuiam, cântarul se mișca foarte greu.

Și apoi, ca să fie nunta completă, a venit pandemia. Se anunța un an diferit de cum mi-l imaginasem eu. După 3 luni de lockdown cu sport online și mâncat sănătos, am reușit să slăbesc 3 kg. Foarte puțin, raportat la cât aveam de slăbit în total. Acela a fost momentul în care m-am întrebat încotro o iau, pentru că în ritmul ăla aveam să slăbesc foarte greu.

După câteva zile de research am decis să merg la o consultație, să aflu de la un specialist care-i treaba cu operația de micșorare a stomacului. La o săptămână după, pe 27 mai 2020 intram în sala de operație și aveam să iau cea mai bună decizie pentru mine: să tai o bucată din mine, ca să le recuperez pe toate celelalte. 

„Am slăbit în primul an 52 de kilograme. Un om întreg”

Cât de mult ajută, de fapt, operația de gastric sleeve? Cum a fost pregătirea pentru operație, recuperarea, ce restricții ai avut ulterior?

Pentru mine, operația a fost ultima soluție. La 2 ani după, simt că a fost cea mai buna decizie pentru mine. Dar trebuie sa menționez că este o operație ireversibilă și la fel ca orice altă intervenție chirurgicală vine la pachet cu riscuri. Din punct de vedere fizic, pentru mine operația gastric sleeve nu a fost una dificilă. Locul operației doare cam ca o febra musculară, nimic de speriat. Iar în ceea ce privește complicațiile, sunt unul din oamenii norocoși, care nu le-au experimentat.

În cuvinte puține, operația asta restricționează foarte mult cantitățile pe care le mănânci. O regulă general valabilă este ca trebuie să prioritizezi proteina la fiecare masă. În rest, protocolul este diferit, în funcție de medic. Unii recomandă 3 mese pe zi, alții 5. Unii impun restricții de alimente, alții nu.

Dacă ții cont de recomandările medicului care te-a operat, lucrurile merg foarte bine și rezultatele se văd destul de repede. Eu am slăbit în primul an 52 de kilograme. Un om întreg 

Dar operația nu îți rezolvă problemele emoționale. Așa că recomand foarte tare terapia, înainte de operație dar și după.

Pentru mine, primele 3 luni după operație au fost grele din punct de vedere psihic. Mi-a fost foarte greu să accept ca am ajuns acolo, mi se părea ca sunt defectă. După ce am început să văd rezultatele și să îmi reiau viața, am început să simt că a fost cea mai buna decizie.

Am aflat, în terapie, ce goluri încercam să acopăr cu acest mâncat emoțional

Înainte de operație, ai mai încercat să slăbești prin alte metode: diete, sport? Ce ai încercat: ce nu a mers pentru tine?

Oh, da. Am încercat cam tot: antrenori personali, nutriționisti, diete de pe net. Toate mergeau, până într-un punct: acela în care intervenea mâncatul emoțional. Până când am aflat, în terapie, ce goluri încercam să acopăr cu acest mâncat emoțional, tot ce am reușit a fost să îmi debusolez organismul cu kilograme când în plus, când în minus.

Am învățat că dietele restrictive îți fac mult rău pe termen lung

Ce ai învățat din această experiență?

Am învățat că dietele restrictive îți fac mult rău pe termen lung, că nu poți trăi în frustrare toată viața și că cel mai important este să găsești combinația perfectă pentru tine, stilul de alimentație care se potrivește cel mai mult contextului de viață în care te afli, dar care să îi și placă.

Am învățat că avem nevoie sa filtram informațiile la care suntem expuși zi de zi și să le alegem pe cele care sunt cu adevărat relevante pentru noi.

Am învățat că susținerea este foarte importantă și că indiferent de procesul în care ne aflăm, avem nevoie de susținere, de oameni alături, care să ne facă să ne simțim parte din comunitate. De aceea recomand terapia, mai ales cea de grup.

Si am învățat că în spatele fiecărui comportament există o emoție, care are nevoie de atenția noastră.

Vreau să ajut oamenii care au nevoie de inspirație în lupta cu kilogramele în plus

Ce ți-ai propus cu blogul „Kilograme de fericire”? 

Pentru că am adunat foarte multe gânduri și trăiri, mi-am dorit să împărtășesc din experiența mea cu obezitatea. Așa a luat naștere proiectul Kilograme de fericire pe Instagram. Dar după ce am interacționat cu multe persoane care se confruntă cu obezitatea, mi-am dat seama că este nevoie de mai mult decât pot împărtăși eu. Așa că am lansat podcastul Kilograme de fericire, în care îmi propun să vorbesc deschis despre lupta cu kilogramele în plus cu specialiști în domeniu, dar și cu oameni care au trecut prin asta.

Îmi doresc să ajung la cât mai mulți oameni care au nevoie de inspirație în lupta cu kilogramele în plus. Și să trag un semnal de alarma asupra obezității, o boală a zilelor noastre, care afectează din ce în ce mai multe persoane.

Cred ca am darul de a aduce la aceeași masa oameni faini, de a-i face să colaboreze, așa că am în plan și alte proiecte prin care sa  punem câteva cărămizi la construirea unei societăți mai sănătoase.

Dacă prin experiența mea voi reuși să ajut măcar o persoana, mă declar fericită.