Multe femei au impresia că după ce trăiesc una, două, trei mari dezamăgiri în dragoste, scânteia îndrăgostirii nu se va mai aprinde. Și poate că pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp chiar au dreptate. Însă nimic nu este pentru totdeauna. Și dragostea apare. La 30 de ani ai spune că pe neașteptate, la 40 de ani cu siguranță crezi că dragostea apare când o lași să vină către tine cu adevărat…
Ei bine, cu siguranță chimia din creier specifică stării de îndrăgostire nu suferă modificări în funcție de vârstă. Însă ceea ce face diferența în noua poveste este cu siguranță însemnătatea noilor sentimente. Experiența de viață este cea care creează noi circuite neuronale și astfel se schițează alte scenarii, povești de viață. Iată câteva obeservații ale unor femei de 40 de ani proaspăt îndrăgostite cu care am stat de vorbă (menționăm că unele au copii, alte nu, unele au fost căsătorite, altele nu).
„Sunt recunoscătoare că mai trăiesc încă o dată această beție de sentimente numită îndrăgostire… Sincer nu credeam că voi putea trece peste dezamăgirea divorțului de tatăl copiilor mei, peste depresia care s-a instalat din cauza lipsei de suport și a faptului că am fost copleșită… Însă s-a întâmplat atunci când m-aș fi așteptat mai puțin… Și cu cine m-aș fi așteptat mai puțin. Viața și ale ei magii” spune Maria Magdalena, 40 de ani din București.
Roxana din Buzău are 40 de ani și iată cum descrie povestea de dragoste minunată pe care o trăiește chiar acum: ”Știam că voi fi într-o relație de dragoste nouă. Șimțeam că am nevoie de asta. Însă de-a lungul timpului am învățat să nu mai forțez sentimentele sau să împing înainte cronologia faptelor. Am lucrat 1 an cu mine la terapie, cursuri de dezvoltare personală și m-am convins că merit să fiu iubită și să iubesc. Și mai presus de toate am înțeles că iubirea vine ușor dacă îți permiți ție să te lași iubită…”
Alina Raluca, 40 de ani, Constanța vede cu alți ochi relațiile. ”Din păcate, modelul de relații între femei și bărbați pe care l-am avut în jurul meu nu a fost unul sănătos. Am observat la mama și bunicele mele că ele rezolvau aproape toate problemele familiei, ele munceau, aveau grijă de copii și de casă. Iar bărbații din viața lor erau mai mult responsabili cu problemele… Inconștient am preluat conducerea în relațiile mele cu bărbați. De fapt, am ales bărbați indisponibili din punct de vedere emoțional.
Am perpetuat fără să vreau modelul primit în familie. Acum însă știu și cred din toată ființa că există și bărbați buni, bărbați cu care să construiesc cot la cot, bărbați care mă ajută, bărbați care mă respectă, care mă iubesc și care sunt suficient de puternici să aibă grijă și de ei și de mine. Sunt într-o nouă relație de iubire de circa 6 luni și mă bucur pe deplin că am reușit să schimb perspectiva asupra bărbaților și respectiv experiențele cu ei”.