Administrarea corectă de iodură de potasiu. Dozele pentru fiecare vârstă și când e necesară

Comprimatele de iodură de potasiu sunt indicate doar în eventualitatea unui dezastru nuclear și sunt recomandate doar persoanelor cu vârsta sub 40 de ani. Chiar dacă pare un scenariu îndepărtat, ar putea fi o realitate a acestei perioade pentru care e bine să fim bine documentați, în speranța că nu va fi nevoie de acestea.

Ministerul Sănătății a demarat o campanie de informare în ceea ce privește administrarea iodurii de potasiu. Oficialii au anunțat că pastilele cu iod se administrează numai în cazul expunerii la iod radioactiv ca urmare a unui incident nuclear, în primele 6 ore după anunțul autorităților, în doză unică.

Se va administra numai doza recomandată pentru fiecare categorie de vârstă.

Recomandări

Care este singura carne bună pentru creier, potrivit medicului neurochirurg Vlad Ciurea

Licoarea naturală care te ajută să scapi de stres și să dormi mult mai bine noaptea.…

Recomandările Ministerului Sănătății în cazul administrării de iodură de potasiu

Comprimatul cu iodură de potasiu 65 mg se administrează pe cale orală și poate fi mestecat sau înghiţit.

În scopul de a realiza blocarea eficace a absorbţiei radioactive, iodura de potasiu trebuie să fie administrată cât mai curând posibil după expunerea la radiaţii.

În cazul în care administrarea are loc la 4-6 ore după expunere, absorbţia este blocată doar în proporție de aproximativ 50%, anunță Ministerul Sănătății.

În cazul în care administrarea de iodură de potasiu are loc mai târziu de 12 ore după expunere, absorbția acesteia nu mai este semnificativă, deoarece iodul radioactiv a fost absorbit deja de către glanda tiroidă.

Durata tratamentului este limitată la o doză unică care va fi administrată sub controlul autorităţilor competente. Această doză va oferi protecţie pentru o expunere de până la 24 ore. În cazul continuării expunerii la radiaţii radioactive, poate fi necesară administrarea unei noi doze în decursul a două zile. Nou-născuţilor nu li se va administra mai mult de o doză.

Iodura de potasiu la copii și nou-născuți. Dozele recomandate

Pentru administrare la copii cu vârsta sub 6 ani, doza poate fi zdrobită şi amestecată cu lapte, suc de fructe, miere sau iaurt. În cazul administrării la sugari (cu vârsta sub 1 an), doza poate fi dizolvată în lapte, apă, suc de fructe, sau zdrobită şi amestecată cu lapte sau suc de fructe.

• Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: 2 comprimate (echivalent cu 100 mg iod)
• Copii cu vârsta între 3-12 ani: 1 comprimat (echivalent cu 50 mg iod)
• Copii cu vârsta între 1 lună – 3 ani: ½ de comprimat (echivalent cu 25 mg iod)
• Nou-născuţi (cu vârsta până la 1 lună): ¼ de comprimat (echivalent cu 12,5 mg iod)

Nou-născuţii în primele zile de viaţă prezintă un risc deosebit în cazul expunerii la iod radioactiv şi de inhibare a funcţiei tiroidiene prin supraîncărcare cu iodură de potasiu.

Proporţia captării iodului radioactiv este de 4 ori mai mare decât la alte grupe de vârstă. Hipotiroidismul tranzitoriu în această etapă precoce de dezvoltare a creierului poate determina pierderea capacităţii intelectuale. În cazul administrării de iod la nou-născuţi este obligatorie urmărirea atentă a funcţiei tiroidiene.

La nou născuţii cărora li s-a administrat iodură de potasiu în primele săptămâni de viaţă, trebuie să se monitorizeze valorile TSH şi, dacă este necesar, valorile T4; în caz de hipotiroidism, li se va administra terapie de substituţie.

Administrarea de iodură de potasiu la gravide

La gravide, în cazul unui incident nuclear, utilizarea iodurii de potasiu în doza recomandată o perioadă scurtă de timp ca inhibitor tiroidian, este necesară pentru păstrarea funcţiei tiroidiene a mamei şi, începând din al doilea trimestru de sarcină, a fătului.

Nu se administrează mai mult de 2 doze femeilor gravide. În timpul celui de al treilea trimestru de sarcină, o doză mare de iod poate determina inhibarea funcţiei tiroidiene a fătului cu apariţia guşei.

În cazul administrării iodului femeilor gravide, sunt necesare monitorizarea ecocardiografică a fătului până la sfârşitul sarcinii şi screening de rutină în perioada neonatală.

La gravidele cu hipertiroidism nu trebuie să se administreze iodură de potasiu datorită inhibiţiei tiroidei la făt. Iodura se elimină în lapte.

Tratamentul mamelor care alăptează trebuie să fie cât mai scurt posibil, în general, nedepăşind 2 doze. Nu se recomandă întreruperea alăptării.

Reacții adverse ale iodurii de potasiu

Reacţii de hipersensibilitate, cum sunt erupţii cutanate tranzitorii, edemul glandelor salivare, cefalee, bronhospasm, tulburări gastro-intestinale; acestea pot fi uşoare sau severe ca intensitate şi pot fi dependente de doză.

Au fost raportate hipertiroidism, boli autoimune (Graves şi Hashimoto), guşă nodulară toxică şi hipotiroidism indus de iod.

De asemenea, s-au raportat hiperactivitate tiroidiană, tiroidită, mărirea glandei tiroide cu sau fără dezvoltarea mixedemului. Administrarea continuă poate determina depresie, nervozitate, impotenţă sexuală şi insomnie.

CONTRAINDICAȚII

• Hipersensibilitate la iodură de potasiu sau la oricare dintre excipienţi;
• Dermatită herpetiformă;
• Vasculită cu valori mici ale complementului (afecţiuni autoimune foarte rare).