Caria secundară: cauze și tratament

Ce este caria secundară și de ce apare?

Carie secundară? Adică există mai multe tipuri de carie? Haideți să o luăm cu începutul. În primul rând, caria primară este cea care se dezvoltă pe un dinte care a fost inițial sănătos, dar din cauza unei igiene neadecvate și a unei diete bogate în carbohidrați, resturile de mâncare rămase pe dinți fermentează și creează mediul perfect pentru ca bacteriile să se dezvolte și să se înmulțească. Astfel, ele distrug țesuturile dentare (smalț, dentină și uneori ajung la nerv). Atunci când apare o astfel de carie, medicul stomatolog îndepartează smalțul și dentina care au fost afectate și, apoi reface dintele cu ajutorul unei plombe (obturație în termeni mai tehnici).

Cariile secundare sunt acelea care se formează la marginea unei plombe. Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este că, în timp, se crează mici pori între obturație și dinte, prin care se infiltrează saliva ce conține în mod natural bacterii, care acționează similar cu ce am povestit mai sus. Plomba, pe măsură ce trece timpul, se micșorează și de aceea se creează astfel de spații. De reținut este că nu tot timpul este un fenomen pe care îl putem vedea cu ochiul liber.

Ce riscăm dacă nu tratăm o carie secundară?

În cazul în care vedem o carie secundară și amânăm tratamentul sau dacă ea nu este vizibilă, țesuturile sanatoase pot fi distruse, caria putând ajunge chiar la nerv. În acel moment, nervul se va inflama, vom avea dureri puternice și, pentru a rezolva această problemă, va fi necesar un tratament de canal (adică se va scoate nervul). O altă problemă este că, de cele mai multe ori, în aceste situații, a mai rămas prea puțin din dinte, iar plomba nu va mai avea pe ce să se sprijine. Astfel că ajungem să recomandăm o coroană, care să refacă dintele și să îl puteți folosi la cea mai bună capacitate.

Recomandări

Sensibilitatea dentară: 10 cauze explicate de specialist

5 situaţii în care ai nevoie de coroană dentară

Ce avantaje au obturațiile actuale față de cele vechi? Există o corelație între acestea și tipul de plombă?

Așa cum medicina dentară a evoluat extrem de mult în ultimele decenii, la fel au evoluat și materialele din care sunt facute acum plombele. Dacă ne referim la amalgam – plombele de metal – acesta nici nu mai este folosit la noi în țară din varii motive. Unul dintre acestea ar fi că nu este compatibil cu țesuturile vii (din cauza conținutului de mercur, care poate produce intoxicații cronice). Alte considerente pentru care s-a renunțat la el sunt că, atunci când pregătim dintele pentru o astfel de plombă, trebuie să sacrificăm mai mult din dinte, nu este estetic deloc, iar în timp colorează dintele (smalțul devine cenușiu). Este într-adevăr un material rezistent care a trecut testul timpului, însă toate dezavantajele lui au reușit să fie combătute de alte materiale, precum rășina compozită.

Încă de când a apărut compozitul, el a fost o revelație în lumea stomatologiei. Desigur că, și în cazul lui există anumite dezavantaje, cum ar fi că se colorează în timp, devine poros, permițând bacteriilor să invadeze micile spații create. Grație cercetătorilor, acum există materiale compozite care îndeplinesc toate condițiile. A devenit un material extrem de compatibil, își păstrează culoarea în timp, este foarte rezistent și nu se mai micșorează pe măsură ce plomba se învechește. Există, de asemenea, și materiale care conțin fluor, sub influența căruia țesuturile dentare sunt protejate și remineralizate constant, astfel că printr-o igienă și dietă corecte, procesul carios are o șansă mai mică să se instaleze.

Este adevărat că rășinile compozite de generație mai veche aveau un risc mai mare de a devolta o carie secundară, neavând proprietățile antibacteriene precum amalgamul. Însă evoluția lor a făcut ca acest risc să scadă foarte mult. Acum există compozit îmbunătățit, care are o rezistență similară cu cea a amalgamului, proprietăți estetice extraordinare (imită foarte bine dintele) și își păstrează luciul mai mult timp, astfel că placa bacteriană nu va mai persista pe dinte, ceea ce reduce riscul carios.

Până la urmă, materialul utilizat contează, dar comportamentul pacientului în ceea ce privește igiena orală este mult mai relevant. Dacă periajul este realizat corect, de 2 ori pe zi, iar pasta de dinți conține fluor, atunci vom avea un control mai bun asupra apariției cariilor secundare.

Există factori care ne predispun la o carie secundară?

Sigur că da. Spre exemplu, localizarea plombei, vârsta pacientului, riscul carios al acestuia, sunt doar câțiva dintre factorii care contribuie la dezvoltarea cariilor secundare. Haideți să discutăm puțin despre fiecare în parte.

Contează foarte mult unde se află plomba. Dacă este aproape de gingie, atunci riscul de a dezvolta o carie secundară este foarte mare, indiferent de materialul folosit. Vârsta pacientului rămâne încă un mister dacă este un factor favorizant, dar se crede că la tineri riscul este mai mare. Riscul carios al pacientului contribuie serios la durata de viață a unei plombe. Astfel că, la pacienții cu un risc carios crescut, probabilitatea de a face o carie secundară este mult mai mare decât la cei cu risc carios redus.

Cum știm că avem o carie secundară?

Metodele de detecție a cariilor secundare sunt extrem de importante pentru ca medicul să poată acționa din timp, nepermițând cariei să avanseze. Astfel, în loc să intervenim într-un mod invaziv, care implică îndepărtarea completă a plombei și apoi înlocuirea ei, putem doar să curățăm acolo unde este nevoie și să completăm plomba. Printre metodele de detecție regăsim metoda vizuală, tactilă, radiografia și fluorescența cu laser.

Prin metoda vizuală vom urmări dacă există colorații la marginea obturațiilor, pete sau dacă se observă vreun spațiu între plombă și dinte. Cu ajutorul metodei tactile, vom verifica dacă acel spațiu (ca un șanț) pe care l-am observat există într-adevăr, iar acest pas se va face cu ajutorul sondei. Totodată, vom verifica dacă există neregularități pe suprafața plombelor.

Radiografia dentară este una dintre cele mai importante metode de detecție a cariilor. După cum probabil știți, există mai multe tipuri de radiografii, însă cele mai cunoscute sunt cea panoramică (prin care putem vedea toți dinții, însă nu cu atât de multe detalii) și cea care se concentrează pe un singur dinte (radiografie retroalveolară), pentru a putea vedea îndeaproape ce se întâmplă în interiorul lui. De obicei, la marginea plombei se poate observa o radiotransparență (o pată neagră) și astfel ne dăm seama că este vorba despre o carie secundară.

Fluorescența cu laser se bazează pe detectarea modificărilor de la nivelul țesuturilor dentare (scoate la iveală demineralizările care nu sunt vizibile cu ochiul liber). Deși o metodă nouă și eficientă în identificarea cariilor primare și secundare, întotdeauna trebuie realizată și o radiografie pentru a confirma diagnosticul.

Cum prevenim apariția cariilor secundare?

Valabil pentru toate tipurile de carii, cel mai important este să avem grijă la igienă. Igiena orală, făcută responsabil și ținând cont de sfaturile medicului, contribuie foarte mult la păstrarea dinților sănătoși și la menținerea tratamentelor realizate de către medicul stomatolog.

De asemenea, vizitele din 6 în 6 luni la cabinetul de stomatologie ajută la prevenirea afecțiunilor dinților și gingiilor, printr-un control minuțios și o igienizare profesională. Întotdeauna este mai ușor și mai puțin costisitor să prevenim decât să tratăm.

Stilul de viață pe care îl avem este la fel de important precum cele menționate mai sus. O dietă echilibrată care conține toate principiile alimentare (carbohidrați, proteine și grăsimi) înseamnă un organism și, respectiv, dinți sănătoși. Carbohidrații sunt sursa principală de energie (consumați cu moderație), proteinele au un rol esențial deoarece fac parte din structura dintelui, iar lipidele contribuie la carioprevenție (alimentele alunecă mai ușor de pe dinți, iar resturile nu mai stagnează pe suprafețele dentare).