Horațiu Lazăr, artist vizual în Barcelona: Despre pasul de a lăsa fotografiile amintiri pentru fotografiile creative

Sub soarele catalan, în Barcelona se fac milioane de fotografii zilnic. Unele dintre fotografiile ”altfel” sunt create și de artistul vizual Horațiu Lazăr. Trăiește în Barcelona de 7 ani și s-a mutat aici fără să fi vizitat înainte orașul lui Gaudi. Un ”blind date” și o dragoste la prima vedere. Cumva. Lumina, marea, arhitectura ce dă geometriei dimensiuni high, savuroasele culori ale fructelor și legumelor, oamenii frumoși, poveștile ce curg pe ritmuri latino și nu doar, sunt câteva motive pentru imortaliza momente cu camera foto. Pentru majoritatea celor care fac fotografii. Horațiu, însă, are alte repere: aglomerări neobișnuite de obiecte, de oameni, situații, momente. Le capturează de pe străzi, în general, în această etapă a vieții lui.

Am bătut împreună străzile necunoscute turiștilor din Barcelona poate vreo 100.000 de mii de pași. Horațiu merge pe jos, pe străduțele lui neaglomerate. Zi de zi. Am făcut un pas în universul său și am scos la lumină momentele în care a trecut de la fotografia amintire la fotografia creativă. Primul său aparat foto, artiștii care îl inspiră dar și cartea cu fotografii pe care o pregătește –  în cele ce urmează.

CSÎD: Când ai făcut prima fotografie și cu ce poveste ai rămas?

Recomandări

Adela Dumitrașcu – Despre îndeplinirea visului din copilărie de a avea o meserie specială- oceanograf

Daniela Ulieriu global traveler, scriitor & jurnalist: Despre întâlnirea cu prințesa cameruneză Ly Dumas

Horațiu Lazăr: Prima fotografie aveam 16, 17 ani. Aveam un nene fotograf care venea mereu să ne facă fotografii acasă. Și ne-am gândit ”hai să facem noi fotografiile”. Am luat un aparat Smena. Și am făcut vreo 2 filme…
CSÎD: Și…

Horațiu Lazăr: Nu am avut nici un declic cu fotografia… Nu atunci. Vedeam aparatul foto ca pe o mașinărie să oprească timpul… să creez amintiri. Nu voiam sa creez ceva. Nu am rămas cu ceva special atunci.

Se simte mai bine în spatele obiectivului camerei foto

CSÎD: Mi-ai arătat albumele tale foto din copilărie. Cred că puțini copii români din acea perioadă au încă atât de multe amintiri printate pe hârtie fotografică. Cum era să fii fotografiat?

Horațiu Lazăr: Am multe fotografii din copilărie, adolescență, dar nu am amintiri concrete despre ce simțeam când venea fotograful. Acum însă nu îmi place deloc să apar în fotografii.

CSÎD: Și totuși, când a apărut fotografia cu adevărat în viața ta?

Horațiu Lazăr: După ce am terminat facultatea (n.r. a studiat Design publicitar și Design vestimentar), aveam un telefon Nokia cu cameră foto. Atunci a fost pentru prima oară când am început să creez ceva prin fotografii. Mai făcusem fotografii între timp cu camera pe film, dar doar pentru amintiri. Atunci a fost pasul în care fotografiile nu mai erau doar amintiri… Făceam fotografii cu telefonul si apoi le descărcam în computer și cream colaje…De asemenea, eram pe platforma Deviant arts. Era înainte de myspace… Acolo am întâlnit-o și pe  fotografa Andreea Retinschi. Amintiri.

Acum este focusat pe street photography

CSÎD: Ce direcții au fotografiile tale?

Horațiu Lazăr: Am schimbat stilul de foarte multe ori… Greu de spus. Fac dintotdeauna dublă expunere. Am trecut prin toate stilurile. Am făcut și portret, nuduri. Nu mi-au plăcut niciodată peisajele… După ce am trecut prin categoriile serioase și le-am ”consumat”, m-am mai relaxat. Și apoi am ajuns la street photography… Dar mă mai întorc la fiecare dintre ele…

CSÎD: La câți ani ai avut propriul aparat foto? Cum l-ai obținut?

Horațiu Lazăr: Bună întrebare: Un point and shoot digital HP. Lucram undeva prin Militari, nu mai știu pe unde, și din primul salariu l-am cumpărat. Aveam vreo 23 de ani. Cred. Nu mă pricep foarte bine să estimez timpul… Apoi am împrumutat o cameră DSLR de la cineva… Și m-am jucat vreo 3 ani cu ea. Apoi am câștigat o camera foto Pentax la un concurs de fotografie.

CSÎD: Horațiu, de ce ești atras să metamorfozezi clipe, emoții, întâmplări prin fotografie și nu prin altceva?

Horațiu Lazăr: Sunt atras și de colaje, muzică. Dar pentru muzică nu am pregătirea necesară… M-am exprimat și prin haine prin linia Bad Influence. Am și dansat, dar nu profesionist. Am scris și poezii, dar am pierdut caietul. (Râde)

Nicio zi fără fotografii, nici un drum fără aparatul foto

CSÎD: Câte fotografii faci într-o zi normală?

Horațiu Lazăr: Pai depinde. Depinde dacă plec să fac fotografii. Nu plec fără aparatul foto. Dar fac între 2 și 300. Poate nu le arăt nimănui, dar este imposibil să nu fac fotografii. Poate doar și cu telefonul. Dar vreo 100 tot fac.

CSÎD: Ce și ”de ce” te inspiră?

Horațiu Lazăr: O grămadă (râde). Mă inspiră vremea, ma inspiră soarele, marea, lucrurile frumoase, lumina… Și oamenii, dar mai puțin. Mai mult momentele, ipostazele. Sunt multe constante… Mi-ai dat greu cu întrebarea asta… (râde)

Martin Parr și Alex Webb, fotografi care îi plac

CSÎD: Ce artiști îți plac?

Horațiu Lazăr:  Sunt o grămadă, îți dai seama. Depinde de domeniu. Dar vorbim despre fotografie. Îmi place un nene se numește Martin Parr, englez, la prima vedere face fotografii care cu subiecte pe care le considerăm banale cumva, însă în fotografia lui nu mai sunt deloc banale. Are o serie de fotografii, de exemplu, cu femei în vârstă, portrete făcute de foarte de aproape, instantaneu. Dacă ai vedea o femeie în vârstă la plajă, poate nu i-ai da atenție, însă în fotografia lui Parr situația se schimbă.

Un alt fotograf specializat în fotografie de stradă care îmi place este Alex Webb. Surprinde personaje pe layere. Are mai multe personaje, fiecare face o acțiune diferită de celălalt. Sunt surprinși foarte geometric. Sunt armonioși surprinși de Webb. Fotografiile lui arată ca o pictură renanscentistă. Mă inspiră și Dali, Picasso. Și alți artiști din muzică, pictură, film, din viață.

CSÎD: Așa…

Horațiu Lazăr: Dar revenind la subiect, cel mai mult mă inspiră lumina. Lumina este fotografie. Fără lumină nu poți face fotografie. Știi ce e fotografia? Lumina scrie pe senzor sau pe filmul fotografic imprimă ce vezi tu prin obiectiv.

CSÎD: Locuiești de 7 ani într-unul dintre cele mai generoase orașe din lume din punct de vedere architectural: Barcelona. Barcelona te-a ales sau tu ai ales-o?

Horațiu Lazăr: Arhitectura Barcelonei mă inspiră întradevăr. Eu am ales Barcelona aș putea spune. De fapt, m-am mutat aici fără să fi vizitat înainte orașul…

CSÎD: A fost un fel de blind date…

Horațiu Lazăr: Da, chiar așa a fost.. Am venit pur și simplu. Și am rămas.

Un traseu din Barcelona preferat

CSÎD: Cum arată o plimbare în Barcelona pe placul ochiului tău artistic?

Horațiu Lazăr: Păi plec de acasă, stau în cartierul Gotic, plec spre mare de obicei. Mă uit după situații inedite, lucruri neobișnuite, oameni interesanți, adunături de obiecte neobișnuite, adunături de oameni neobișnuiți, graffiti-uri, afișe peste care s-au lipit altele și s-au creat noi situații… Din Gotic, ajung în Port, apoi la Barceloneta, apoi pe faleza mării. Îmi place când e soarele blând, căci lumina blândă face fotografiile mai frumoase. Și pe acest traseu fac cam 100 de fotografii. Pe care cel mai probabil nu le va vedea aproape nimeni pe toate…

CSÎD: Imaginile create de tine își au locul și pe haine. Spune-ne despre linia Bad Influence.

Horațiu Lazăr: Bad Influence este momentan este în stand by. Mă tot gândesc să-i dau un refresh. Vedem!

CSÎD: Mai faci fotografii și pe film. Ce surprinzi în plus? Ce e în minus?

Horațiu Lazăr: Mai fac. Nu foarte des. Am făcut relativ recent cu o cameră de unică folosință în Berlin. Sunt curios. Nu am developat filmul și nu mai știu ce am fotografiat exact. E diferit față de digital când vezi instant ce ai surprins.

CSÎD: Astăzi toată lumea face fotografii digitale. Ce se pierde, ce se câștigă în comparație cu fotografiile pe film?

Horațiu Lazăr: Pe digital ai mai mult control. La film vezi ce ai făcut doar după ce ai developat filmul. Câștigi elementul surpriză.

CSÎD: Cum și unde îți vezi fotografiile și munca ta ca artist vizual acum și în viitor?

Horațiu Lazăr: Pregătesc o serie de proiecte, cărți cu fotografii *nu sunt cărți de fotografie) care surprind momente inedite din diverse locuri, în special din Barcelona. Țineți aproape pentru a fi fericiții posesori ai unei cărți semnate de maistru fotograf (râde).

P.s. Uneori apusurile de soare îl prind pe Horațiu pe malul mării cu necunoscuți. E alături de entuziaști ai fotografiei veniți în vacanță în Barcelona care îi scriu că vor să-l cunoască.