Ce se ascunde în spatele gândirii „Toată lumea mă atacă, îmi sabotează munca și îmi vrea răul”

• Autor: Tiberiu Seeberger
• Psihoterapeut psihanalist
• Fondator Centrul de Studii Psihanalitice

Citind acest articol, vei înțelege cum anume se dezvoltă acest mecanism de percepție al lumii, ce înseamnă și cum poate fi rezolvat.

La un capăt al unui ax se află o presimțire că ceva ar putea fi rău pentru tine sau o mică bănuială că cineva poate să îți saboteze munca, iar în celălalt capăt se află patologia numită paranoia. Deși drumul dintre aceste două capete este unul mare, este necesar să vorbim despre aceste două aspecte.

Recomandări

Psihoza și elementele psihotice: care sunt cauzele, manifestările și metodele de tratament

De ce nu e bine pentru dezvoltarea copilului să aibă părinți hiperprotectori

Ce înseamnă pentru tine că lumea vrea să îți facă rău?

Ce înseamnă acea percepție conform căreia cineva ar vrea să îți producă un rău? Putem vorbi în primul rând despre abandon și separare. O situație în care bănuiești că ai putea păți ceva rău este o situație în care te simți expus.

Simți atunci că ești singur și că ești la mâna cuiva, la mâna destinului. Simți că ai putea să pățești ceva, simți că ești vulnerabil și simți mai ales că nu este nimeni care să fie lângă tine să te ajute.

Este o senzație conform căreia toată lumea te părăsește, te lasă la greu, renunță la tine și, eventual, prietenii se transformă în dușmani, iar oamenii care odată țineau la tine acum par să te părăsească.

Legat de teama abandonului poate să apară și o teamă de excludere. A fi exclus dintr-un grup pare să fie foarte înspăimântător. Faptul că unele persoane se distrează, se simt bine, iar tu ajungi în situația în care să ți se ceară să pleci poate să fie ceva deranjant.

O senzație în care simți că oamenii te sabotează poate să se refere la o teamă conform căreia oamenii ar putea să te atace, să îți facă rău. De obicei această senzație vine și cu o părere cum că tu ai făcut ceva astfel încât să îi deranjezi pe acei oameni.

Este ca și cum tu ai atacat acei oameni, i-ai deranjat și acum ei vor să se răzbune. Această teamă de răzbunare este comună și multă lume o are. Devine deranjantă în momentul în care anxietatea ca urmare a acestei temeri ajunge din ce în ce mai ridicată și orice ai vrea să faci, pare că nu reușești să calmezi toată neliniștea.

Temerile acestea descrise sunt temeri prin care oamenii ajung să treacă. Este normal, în special în unele momente ale vieții când presiunea se adună foarte mult, dar nu este normal să treci prin ele de unul singur. Atunci când aceste temeri ajung să fie atât de deranjante încât să îți perturbe viața, ai nevoie să le analizezi, să le înțelegi și să te eliberezi de ele. Pentru acest lucru sunt psihoterapeuții.

Domnul I. se simțea inferior la locul de muncă

Domnul I. a venit pentru prima dată la psihoterapeut. El a dorit să înceapă o terapie pentru că simțea că ar putea să clacheze.

Dacă în trecut se simțea uneori inferior altor persoane, în special la locul de muncă, acum, în momentul în care firma a dat faliment și el a trebuit să se mute la altă firmă, lucrurile au început să se înrăutățească.

Pe lângă faptul că se simte inferior față de noii colegi, pare acum că acești colegi fac în așa fel încât să îl pună mereu într-o postură negativă și să îl facă să se simtă cât mai mic cu putință. Acest lucru este deranjant cu atât mai mult cu cât colegii îi spun în față că totul este bine și că nu au nimic cu el.

Nu știe ce să mai creadă. A înnebunit? I se pare?

Ar trebui să se simtă mai bine sau ar trebui să își asculte instinctul care spune că se simte inferior?

Aflat în fața acestor probleme, el a decis că ar trebui să discute cu cineva care îl poate ajuta. Pe parcursul ședințelor de terapie, am descoperit faptul că problemele pe care domnul I. le adusese sunt probleme care s-au tot repetat în viața sa, dar pe care acum le-a uitat.

De fapt, acest lucru s-a întâmplat inclusiv atunci când a trecut de la școala generală la liceu. În acele momente a simțit că cei din jurul său, colegii alături de care va sta următorii 4 ani, sunt persoane mult mai bune și sunt persoane care îl fac pe el să se simtă mic și slab.

Discutând aceste aspecte ale vieții sale, inclusiv relația cu părinții, odată ce simptomele au început să fie explorate, starea interioară a început să se schimbe, iar liniștea a predominat în final.

Acesta este un exemplu de persoană care a recunoscut că are o problemă, că are nevoie de ajutor și a rezolvat-o.