Pacienții care au trecut prin tratamente oncologice se pot simți slăbiți sau pot resimți încă dureri, astfel că tendința este de a renunța la activitățile fizice pe parcursul unei zile. Nimic mai greșit, explică Dr. Andrea Onisim, medic specialist oncolog, care sfătuiește pacienții să reia exercițiile ușoare sau plimbările cât se poate de repede atât pentru avantajele pentru corp, cât și pentru cele psihice.
Dacă în timpul tratamentului pacienții oncologici sunt sfătuiți să se menajeze și să se concentreze pe dietă și pe tratament pentru a-și ajuta corpul să lupte cu cancerul, pe măsură ce acesta se apropie de final, medicii încurajează reluarea activităților fizice cât de repede se poate.
Tot mai multe studii arată că există beneficii pentru pacienții oncologici care rămân activi și în perioada tratamentului. Kinetoterapia ajută nu doar corpul să își revină după tratamentul pentru cancer, ci previne și depresia sau anxietatea.
În ciuda beneficiilor dovedite, chiar și în timpul tratamentului oncologic, studiile arată că mulți pacienți declară o scădere semnificativă a nivelului lor de activitate fizică după diagnosticul de cancer. În acest sens, au fost identificate atât bariere psihologice, cum sunt absența motivației, lipsa autodisciplinei, cât și fizice, precum oboseala sau durerile asociate bolii sau terapiei oncologice.
Sigur, fiecare caz are particularitățile lui, iar pacientul trebuie să discute cu medicul său pentru a afla exact ce tip de exerciții i se recomandă, începând de când și cu ce intensitate. Vorbim, astfel, de exerciții de kinetoterapie, de flexibilitate, cu un rol important în păstrarea mobilității musculare și a articulațiilor. Dacă starea generală de sănătate permite, putem vorbi chiar și de aerobic, yoga, alergare ușoară sau înot, explică Dr. Andrea Onisim.
Mai mult, pentru fiecare pacient, pot exista recomandări specifice, în funcție de diagnostic, iar recuperarea cu ajutorul unui specialist în kinetoterapie poate fi chiar obligatorie.
O trecere în revistă a mai multor studii clinice subliniază importanța exercițiilor de aerobic la supraviețuitoarele cu cancer mamar în cadrul programelor de reabilitare. Cercetările arată impactul pozitiv al activității fizice asupra oboselii asociate cancerului, distresului cauzat de simptome ale bolii, scăderea masei musculare și asupra calității vieții.
În cazul pacientelor cu cancer de sân, poate fi necesar masajul de drenaj limfatic, prin care ajutăm prin elemente compresive circulația de întoarcere, pentru a evita limfedemul brațului. Apoi, învățăm pacienta că cel mai eficient drenaj limfatic este prin contracție musculară, adică prin mișcare, iar kinetoterapeutul o va învăța exerciții care să ajute la tot ce ține de mobilitatea umărului și a articulațiilor și care trebuie să fie continuate acasă.
Trebuie făcută însă o distincție clară între exerciții ușoare, menite să ajute corpul, și eliminarea oricăror restricții. De exemplu, în cazul pacientelor de la țară, care lucrează în agricultură, nu am încuraja o muncă greoaie la început sau încărcarea membrului respectiv cu prea multe kilograme, dar trebuie făcută mișcare progresiv, a adăugat medicul specialist oncolog.
Dr. Andrea Onisim avertizează însă că există și alte situații care trebuie abordate cu precauție. Astfel, în cazul pacienților cu cancere osoase sau osteoporoză, unde riscul de fractură este crescut, trebuie luate în considerare activități fizice cu impact redus, cum ar fi înotul sau yoga.
În plus, neuropatia periferică indusă de chimioterapie poate face anumite activități fizice mai dificile, poate să crească riscul de cădere sau rănire, motiv pentru care sunt preferate exerciții mai puțin solicitante fizic, care să permită prelungirea activității până la momentul apariției oboselii.
De asemenea, pacienții cu funcție imună scăzută în urma chimioterapiei sau altor terapii cu efect imunosupresiv ar trebui să evite sălile de sport sau bazinele de înot aglomerate din cauza riscului crescut de infecții.