Tulburarea bipolară are în 85% din cazuri componentă genetică

Tulburarea bipolară este o tulburare de tip ereditar, aproximativ 85% din variația riscului fiind determinată de factori genetici. Istoricul familial rămâne cel mai puternic factor predictiv pentru dezvoltarea tulburării. Studiile realizate pe eșantioane compuse din adolescenți și tineri adulți care au părinți diagnosticați cu tulburare bipolară arată în mod clar un debut crescut al tulburărilor afective majore, inclusiv depresie majoră recurentă, precum și tuIburare bipolară de tip I și tulburare bipolară de tip II. Descendenții adolescenților din părinții cu tulburare bipolară au un risc de până la 8 sau chiar 10 ori mai mare pentru dezvolta și ei afecțiunea la rândul lor și un risc de până la 3 ori mai mare pentru a dezvolta tulburări afective majore în general.

Studiile au constatat de obicei o creștere generală a diagnosticelor psihiatrice în copilărie, în cazul tinerilor și adolescenților care provin din familii cu tulburare bipolară. Nu este clar în ce măsură această creștere a diagnosticelor este un indicator al riscului dedezvoltare ulterioară a afecțiunii și în ce măsură reflectă stresul locuirii într-o casă, cu un părinte afectat sau alți factori familiali.

Literatura existentă indică cel puțin 3 fenotipuri comune, semnificative clinic, legate de tulburarea bipolară. Deficitul de atenție și tulburările de comportament perturbator sunt diagnosticate mai frecvent la adolescenții cu tulburări de spectru bipolar și sunt de obicei diagnosticate înainte de tulburarea bipolară în sine. În adolescență, există o creștere a prevalenței tulburărilor legate de consumul de substanțe la persoanele cu TB (tulburare bipolară) și astfel de tulburări pot fi asociate cu o vârstă fragedă. De asemenea, pare să existe o rată crescută a tulburărilor de anxietate la subiecții cu TB. Tulburările de anxietate pot fi crescute la descendenții subiecților cu tulburare bipolară.

Recomandări

Tulburarea bipolară: 5 semne

Studiile care implică subgrupuri cu risc ridicat au avantajul distinct de a implica subiecții de studiu înainte de debutul tulburării și oferă capacitatea de a detalia starea psihopatologică emergentă, oferind totodată o bună comparație între descendenții cu risc care devin afectați și cei care nu sunt afectați. Studiile longitudinale care evaluează participanții cu risc și îi monitorizează prospectiv sunt cele mai eficiente abordări pentru identificarea factorilor etiologici specifici. Studiul de față utilizează diagnostice de cea mai bună estimare pentru tulburările copilăriei, precum și tulburarea de dispoziție a adolescenților/tânărului adult.

În urma analizei rezultatelor la teste, specialiștii au emis ipoteza că tulburările de internalizare precoce și tulburările de externalizare (sau ambele) ar prezice apariția unor tulburări afective majore în familiile afectate de boala bipolară. Avantajul designului studiului este că identifică subfenotipurile și permite încorporarea markerilor de risc genetic specifici cohortei pe măsură ce studiul progresează.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4552246/?fbclid=IwAR2bA2BZ_H1dBdHYEcFvFRAvX79o9TdXXLRiToGmbtnxbruqPQwgSQe6-Ac