Ticul verbal al părinților pe care copiii îl interpretează greșit. Oana Moraru, expert în educație: Din acest motiv devin copiii neascultători

Părinții ar trebui să renunțe la ticuri verbale de tipul „Ne spălăm pe mâini, DA?” sau „Suntem atenți, DA?”, potrivit expertului în educație Oana Moraru. Astfel de ticuri des întâlnite în adresarea adulților către copiii mici nu fac decât să-i transforme pe cei din urmă în ceea ce părinții nu-și doresc. Și anume, în copii neascultători, care îl iau pe NU în brațe la orice rugăminte.

Oana Moraru, profesoară de Limba și literatura română și engleză, expert în educație, atrage atenția, într-o postare pe pagina de Facebook, că „acest tic verbal este un scurtcircuit mental, un mesaj mixt, o încurcătură de intenție, un mers în ceață”.

Dacă părinții folosesc frecvent acest „…DA?”, copiii vor percepe un mesaj greșit, respectiv că pot alege să spună NU, deoarece adulții nu știu ce vor. „E o deducție subconştientă pe care o face copilul și care îi influențează dramatic comportamentul”, spune Oana Moraru.

Recomandări

Oana Moraru: despre şcoala şi educaţie de top VIDEO by CSID

Oana Moraru: efectele închiderii școlilor timp de un an asupra copiilor

Redăm mai jos, integral, explicația expertului în educație. 

„Despre un tic verbal, foarte răspândit, în adresarea adulților către copiii mici:

• Ne spălăm pe mâini, da?
• Mergem la grădi, da?
• Suntem atenți, da?
• Ne încălțăm repede, da?
• Citim o poveste, da?
• Mergeți după mine, da?
• Nu pleci în stradă, da?

Ce este acest …, DA?

Adultul este asertiv pentru un timp, dar, până la capătul propoziţiei, pare că se răzgândeşte şi că cere părerea copilului. Îi dă o direcție, porneşte fluxul unei intenții, după care, imediat, apasă frâna.

Copiii simt partea subconştientă a oricărui mesaj înainte ca mintea raţională să proceseze logica cuvintelor.

Sunt doar câteva fracţiuni de secunde înaintea oricărei comenzi, invitații, cereri, care se duc direct la țintă, în creier, şi care nu pot niciodată camufla adevărul: «adultul ăsta nu ştie sigur ce vrea, se teme să mă conducă, deci mă invită să aleg, să spun nu sau ce am eu chef să fac».

E o deducţie tot subconştientă, pe care o face copilul, dar una care îi influențează dramatic comportamentul.

Opoziţionismul, la copii, are, sigur, una din rădăcini în modul în care adultul formulează sau nu propoziţii clare, asertive, cu energie limpede, nu diluată sau suspendată în răsucelile semnului de întrebare.

Sunt, sigur, şi momente în care îl întrebi. Dar, sunt clar decizii şi intenții care trebuie date ca atare copilului. Fără să-ți setezi singur capcana lui …, DA?, pentru care, în mod natural, răspunsul va fi NU.

Urmăriți-vă ticurile verbale. Păziți-vă limba. Energia cuvintelor. Tonusul vorbirii. Tonul intenţiilor. Şi vedeți dacă sunt aliniate. Copiii neascultători sunt produsul acestor nealinieri.

Deci, de mâine ne schimbăm obiceiurile, DA?