Povestea unui bărbat căsătorit care începe să aibă o aventură și este măcinat de mustrări de conștiință

„Nu mă gândeam vreodată că un tip ca mine va avea nevoie de psiholog pentru a discuta despre anumite mustrări de conștiință. Nu credeam în Dumnezeu, credeam doar în mine și în dorințele mele. Eu eram centrul universului și toți din jur existau doar pentru a-mi satisface eu nevoile.

Numai că un accident nefericit m-a făcut să mă apropii de Dumnezeu, în situația în care am fost la un pas de moarte. Văzând că nu reușesc să depășesc traumele accidentului, ba din contră, fiind descoperit de soție că întrețineam și anumite relații extraconjugale, m-am simțit prins în lanțul propriilor minciuni.

Dacă înainte mă descurcam de minune să spun fiecăruia ce dorește să audă și să mă comport cu cei din viața mea de parcă ar fi pur și simplu niște piese de șah puse pe o tablă, după accident, dintr-odată, parcă cineva îmi amestecase piesele, arătându-le tuturor și cele mai mici minciuni.

Recomandări

Jurnalul unui bărbat care şi-a regăsit credinţa în Dumnezeu

De ce înșală bărbații. 7 motive care îi fac să caute plăcerea în brațele altor femei

Accidentat fiind, soția mea a avut acces la telefonul meu, dar și la un alt telefon pe care îl țineam ascuns și despre care nu știa nimeni. Când mi-am revenit din accident, am descoperit o nouă față a relației mele care la început nu mi-a plăcut deloc. Soția mea știa totul, iar eu nu mai avem cale de întors. Mai mult decât atât, probabil în urma loviturilor, chiar am început să mă simt vinovat, sentiment care, așa cum am mai spus, îmi era total străin.

Am venit la psiholog inițial pentru a-mi explica de unde au apărut aceste procese de vinovăție, doream să scap de ele, dar să mă și sfătuiesc cu cineva străin despre cum pot rearanja din nou tabla de șah, pentru a simți că am din nou controlul propriei vieți.

Surpriză din nou. În urma ședințelor de psihoterapie, sondându-mă mai bine, am descoperit că de fapt o lungă perioadă mi-am ascuns timiditatea și complexul de inferioritate într-un mod de viață hedonist.

Am început să lucrez cu noile descoperiri, redescoperindu-mă, încărcând să văd cine sunt și ce pot deveni. Mi-am lăsat la o parte minciunile pe care mi le-am tot spus despre mine, încercând, poate pentru prima dată după zeci de ani, să mă privesc sincer.

Asta m-a ajutat enorm să-i văd cu alți ochi și pe cei din jur. Am conștientizat astfel cât de mult rău am făcut familiei, soției și copiilor, lipsindu-i de mine. Dacă muream, nu lăsam în urmă nicio amintire frumoasă.

Îmi spuneai că viața ar trebui să fie ca un album de amintiri frumoase. Mă întrebai care ar fi acestea povestite de soție. Dar și ce am lăsat în acest album copiilor pentru a-și aminti de mine cu drag.

Mă bucur că am început acest proces terapeutic și sper din tot sufletul să mă redescopăr, pentru a construi un album de amintiri frumoase în relația cu soția și copiii, dându-mi seama că, în fond, ei sunt tot ceea ce contează mai mult în viața mea.”