Cum poate fi prevenită boala parodontală, cea mai gravă și răspândită boală a danturii care duce la pierderea dinților

Ce este boala parodontală

Boala parodontală reprezintă principala cauză de pierdere a dinților, afectându-ne astfel atât la nivel utilitar cât și estetic. Până nu demult, se considera că această boală este o afecțiune a vârstnicilor, însă acest mit a fost spulberat în ultimii ani. Studiile arată că boala parodontală afectează, într-o măsură mai mică sau mai mare, până la 40% din adulții de peste 30 de ani și aproximativ 70% din persoanele de peste 65 de ani.

Cum se manifestă boala parodontală, care sunt stadiile acesteia și cum poate fi prevenită ne explică dr. Cristina Cristea, medic specialist parodontolog.

Stadiile bolii parodontale: gingivita și parodontita

Parodonțiul reprezintă totalitatea structurilor de suport ale dintelui, fiind alcătuit din țesuturi, ligamente și oase. În timp, bacteriile invadează spațiul subgingival și se organizează într-o structură complexă, denumită biofilm.

Recomandări

Ce să nu mănânci înainte și după vizita la medicul dentist

Cum poate tratamentul ortodontic să prevină îmbătrânirea prematură

Din cauza infecției și a inflamației, osul împreună cu ligamentele care prind rădăcina dintelui dispar și se formează spații între gingie și rădăcina dintelui, denumite pungi parodontale. În lipsa tratamentului, aceste buzunare se adâncesc, gingia se poate retrage și ea, dintele capătă mobilitate și, în stadiul final, se pierde, explică specialistul.

Gingivita sau stadiul incipient de îmbolnăvire, în care inflamația este localizată strict la nivelul gingiei, superficial, fără afectarea osului, se poate întâlni la orice vârstă, inclusiv la copii și adolescenți.

Boala parodontală se întâlnește din ce în ce mai des și în rândul adulților tineri, aceste cazuri fiind cel mai dificil de tratat și de menținut pe termen lung.

La vârstnici, formele de involuție parodontală sunt mai frecvente, cu un ritm mai redus de progresie și, chiar dacă afectarea poate fi mai importantă, acest lucru nu reflectă doar procesul de îmbolnăvire, ci și perioada de timp în care structurile parodontale au suportat acțiunea factorilor etiologici.

Boala parodontală: simptome

Ca în majoritatea bolilor cronice, rareori simptomatologia este „gălăgioasă” în stadiile incipiente sau medii.

Gingia își poate schimba culoarea din roz în roșu aprins, poate crește în volum, de multe ori sângerează la periaj sau la masticația unor alimente mai dure.

De asemenea, poate să apară un miros neplăcut al gurii, cauzat de stagnarea resturilor alimentare sau plăcii bacteriene rămase sau acumulate în zone greu accesibile periajului, cum ar fi cele subgingivale.

Pe măsură ce infecția evoluează se distruge aparatul de suport al dinților, crește mobilitatea acestora, apare abcesul sau colectarea de puroi iar pacienții pot simți durere la rece sau dulce din cauza retracției gingiei. De cele mai multe ori însă, până în stadiile foarte avansate de evoluție, boala parodontală nu doare, lucru care contribuie la prezentarea tardivă a pacientului la medic, adaugă dr. Cristina Cristea.

Diagnosticul se pune în cabinetul de medicină dentară, pe baza unui examen clinic completat, dacă este cazul, de examenul radiologic.

Cum prevenim boala parodontală

Cele mai importante acțiuni care trebuie realizate în prevenția îmbolnăvirii parodontale sunt reprezentate de:

• îndepărtarea corectă și completă a plăcii printr-o igienă orală și riguroasă acasă
• controale și igienizări profesionale periodice
• renunțarea la fumat
• monitorizarea stării generale de sănătate

Curățarea dinților acasă

O curățare eficientă acasă nu presupune doar periaj de două ori pe zi cu pasta și periuța, ci și:

• folosirea unei periuțe de duritate și dimensiune potrivite
• adoptarea unei tehnici de periaj corecte, individualizate
• folosirea unor mijloace suplimentare pentru curățarea zonelor în care periuța nu ajunge, cum ar fi cele dintre dinți, unde periajul se suplimentează cu ața dentară, periuțe interdentare sau duș bucal, în funcție de anumite criterii care sunt specifice fiecărui pacient
• folosirea unor soluții pentru clătire precum apa de gură, care poate inhiba formarea plăcii la pacienții cu risc crescut de dezvoltare a unei îmbolnăviri parodontale

Factori de risc în boala parodontală

Cauza principală, determinantă a îmbolnăvirii parodontale este reprezentată de infecția bacteriană. Există însă o relație complexă și foarte interesantă între infecție și răspunsul gazdei. Acest răspuns individual la atacul bacterian, tradus prin reacția inflamatorie mai mult sau mai puțin importantă și, implicit, distructivă asupra țesuturilor, este influențat de anumiți factori de risc.

Anumiți factori de risc nu îi putem modifica, precum vârstă, sex, predispoziția genetică, în vreme ce alții sunt relativi și se poate acționa asupra lor, incluzând aici igiena orală, fumatul, stresul, obezitatea, sedentarismul sau consumul exagerat de alcool, adaugă medicul parodontolog.

Alți factori predispozanți pot fi locali, din interiorul cavității orale. Includem aici:

• cariile dentare nerezolvate sau rezolvate incorect
• edentațiile neprotezate
• anomaliile dentomaxilare –  incongruența cu înghesuire dar și cea cu spațiere
• ocluzia deschisă
• ocluzia adâncă acoperită
• diverse obiceiuri vicioase (respirația orală, periajul traumatic, folosirea scobitorilor, sugerea degetului)
• diverse tratamente stomatologice incorecte (obturații sau coroane neadaptate, retentive pentru placă)

Putem avea și factori de risc generali, precum diabetul, anumite medicamente (cum ar fi cele imunosupresoare, pentru hipertensiune, epilepsie sau contraceptivele orale) care pot modifica structura și rezistența gingiei la atacul bacterian.

Fără controlul factorilor de risc, fie că discutăm de cei generali sau locali, tratamentul parodontal va fi mai puțin eficient, ca atare aș insista pe conceptul de interdisciplinaritate în încercarea de a restaura sănătatea orală a pacientului, precum și pe implicarea activă a acestuia în procesul de tratament prin conștientizare, educare, susținere și motivare, punctează dr. Cristina Cristea.

Așadar, este important de reținut că boala parodontală este tratată ca o boală cronică, astfel încât pacientul trebuie să facă echipă cu medicul parodontolog, să realizeze terapia de suport, să aibă o igienă orală corectă și completă. În caz contrat, terapia chirurgicală, oricât ar fi de complicată și costisitoare, este sortită eșecului.