În sezonul rece, de toamnă-iarnă, scarlatina, o boală infecto-contagioasă acută a copilăriei, întâlnită frecvent la copiii cu vârsta mai mică de 10 ani, atinge o incidență maximă, avertizează medicii. Boala se produce, de obicei, în focare familiale sau colectivități.
Dr. Radu Septimiu Sușa, medic rezident boli infecțioase la Spitalul Victor Babeș din Timișoara, explică modul de transmitere a scarlatinei, simptomele și modul în care se tratează.
Boala se transmite foarte ușor de la o persoană la alta pe cale aerogenă, în urma unui contact direct (tuse, strănut). Foarte rar se poate transmite și prin obiecte contaminate.
Poarta de intrare este faringiană. Bolnavul de scarlatină este contagios cu 5-6 zile înainte de debutul bolii, de apariția primelor simptome.
Contagiunea dispare la 1-2 zile după începerea tratamentului, dar, în cazul în care nu se administrează antibiotic, persoanele infectate pot transmite boala încă 2-3 săptămâni.
„Scarlatina este determinată de anumite tulpini toxigene de Streptococ B hemolitic, de grup A, și se manifestă clinic prin exantem (pete punctiforme sau miliare roșii, congestive, cu diametrul sub 1 cm, uneori ușor reliefate), enantem (erupție tegumentară, bucală sau faringiană), febră, totul însoțit de o alterare a stării generale de sănătate”, spune dr. Sușa.
Din punct de vedere clinic, scarlatina prezintă următoarele manifestări:
Perioada de convalescență începe după încheierea ciclului lingual, dispariția erupției și apariția descuamării, având o durată de 2-3 săptămâni.
Complicațiile pot fi cardiace, renale, articulare, complicații post-streptococice.
Tratamentul scarlatinei constă în igienă corectă, dietă adecvată (regim lacto-hidro-zaharat pe perioada acută), izolare și repaus la pat minimum 7 zile.
Tratamentul etiologic presupune administrare de antibiotic (penicilină G injectabil, penicilină V oral) și medicamente simptomatice (antitermice, antiinflamatoare, antialgice), la recomandarea medicului.
Profilaxia scarlatinei presupune izolarea timp de minimum 7 zile. Totodată, este necesară declararea nominală a cazului în vederea realizării anchetei epidemiologice de focar. Întoarcerea în colectivitate se va face la 2 săptămâni după externare, cu un exsudat faringian negativ.