Auzim tot mai des în ultimii ani despre fenomenul numit „demisia silențioasă” sau „quiet quitting”, ca răspuns la nevoia angajaților de a avea mai mult timp pentru viața personală. Însă și angajatorii au găsit o metodă de a scăpa de bătăile de cap pe care le presupun concedierile. Aceasta poartă numele de „concediere silențioasă” sau „quiet firing”. Pe scurt, fenomenul presupune că angajatul e determinat să își dea demisia prin acțiunile treptate și subtile ale angajatorului.
Cum poți ști dacă ești într-o astfel de situație? Acordă atenție acestor 7 semne care pot indica faptul că ești concediată „silențios”.
Un studiu recent desfășurat pe rețeaua LinkedIn pe 20.000 de persoane arată că peste 80% dintre angajați au fost martori sau au fost ei înșiși victime ale fenomenului numit „quiet firing”.
Cred că această concediere silențioasă este făcută neintenționat sau inconștient de către angajatori, care se feresc să ofere un feedback direct angajaților atunci când lucrurile nu merg tocmai bine.
Managerii nemulțumiți de activitatea anumitor angajați pur și simplu îi evită pe aceștia, îi ignoră sau găsesc diferite metode prin care să îi determine să își dea singuri demisia. Lucru complet nerecomandat, a declarat Annie Rosencrans, directoarea unei companii de Resurse Umane, pentru CNBC.
Potrivit acesteia, „quiet firing” înseamnă adoptarea de către conducere a unui comportament pasiv-agresiv, care se poate manifesta în diferite moduri. În loc să se confrunte cu situația de facto și să ofere sprijin, angajatorii fac tot posibilul astfel încât mediul de lucru să devină extrem de neplăcut pentru angajat și acesta să-și dea singur demisia.
Iată care sunt cele 7 semne că nu ești apreciată la locul de muncă, ba mai mult, că s-ar putea să fii „concediată silențios”:
Dacă răspunzi cu DA la majoritatea celor de mai sus, e foarte posibil să fii victima „quiet firing”. Ce e de făcut când munca ta nu este apreciată?
Iată răspunsul lui Eduard Andrei Vasile, consilier în dezvoltare personală:
Avem nevoie de validare și apreciere în toate aspectele vieții noastre, mai ales în cel care ne asigură traiul de zi cu zi. A nu-ți fi apreciate eforturile și munca este cu adevărat dureros. Demisia ar trebui să fie ultimul lucru la care să ne gândim.
Putem încerca să fim realiști cu privire la munca noastră. Se întâmplă deseori să ne supraestimăm și să nu vedem cu claritate ceea ce facem. Dacă în continuare suntem nedreptățiți, putem vorbi cu superiorul nostru și să identificăm problema.
Este posibil să fie unele nemulțumiri de care nu am luat act. Ne putem gândi și dacă am apreciat, la rândul nostru, munca altora. Ar trebui să practicăm reciprocitatea și să nu așteptăm și atât, considerând că ni se cuvine totul. Dacă toate eforturile sunt în zadar, ne putem gândi cu adevărat, dar cu mare precauție, la demisie.
Deși comunicarea este cea mai bună metodă prin care poate fi evitat fenomenul „quiet firing”, nu de puține ori aceasta lipsește cu desăvârșire, din partea ambelor părți implicate.
Dacă ești o victimă a concedierii silențioase, e mult mai probabil să cedezi și să îți dai demisia. Poate fi foarte dificil să faci față unui astfel de mediu toxic. Te poți adresa departamentului de Resurse Umane și să explici ce te deranjează. O companie respectabilă ține cont de ceea ce spune angajatul.
O altă variantă este să vorbești direct cu managerul, să îl provoci, să insiști, să îți dai toată silința pentru a-i arăta că ești motivată, ambițioasă și dedicată valorilor companiei.
Însă trebuie să reții că această „concediere silențioasă” este problema managementului, nu a ta! Un angajat ignorat sau tratat necorespunzător se poate confrunta cu probleme de natură emoțională care îi vor slăbi capacitatea de „negociere”, acesta preferând să aleagă calea ușoară, cea a demisiei.
Specialiștii atrag atenția că această formă de bullying la locul de muncă este foarte nocivă pentru sănătatea psihică a angajaților și denotă capacitatea redusă de leadership a angajatorilor.
Un mediu de lucru toxic este ceva ce nu ne dorim. Mediul de lucru va prinde cu niște tentacule invizibile și celelalte aspecte ale vieților noastre: viața de familie, de cuplu, prieteniile.
Frustrarea poate duce în mod alert la scăderea stimei de sine, lipsa eficacității și, în final, la neîmplinire. Putem crede că nu suntem suficient de buni, iar de aici și până la a proiecta ideea în relații e doar un pas, spune Eduard Andrei Vasile.