Chiar și un episod stresant major poate declanșa boli cu urmări pe tot restul vieții precum diabetul. Diabetul zaharat este o boală metabolică, cronică care apare atunci când insulina, produsă de pancreas, este în cantitate insuficientă sau când aceasta nu este folosită corespunzător – nu preia glucoza pentru a o introduce în celulă. În diabetul zaharat de tip 1 pacientul are nevoie de tratament cu insulină în doze ajustabile în funcție de nivelul glicemiei.
Despre fobia de ace a pacienților cu diabet zaharat de tip 1, injecțiile cu insulin am stat de vorbă cu dr. Laura Panait, medic de familie cu competențe în ultrasonografie generală.
CSÎD: Ce rol au injecțiile cu insulină în cadrul pacienților cu diabet zaharat de tip 1? Când trebuie administrate?
Dr. Laura Panait: Insulina are rolul de „reglare” a glicemiei și implicit de prevenire a complicațiilor date de diabet.
Nu înseamnă ca pacientul diabetic poate mânca orice și oricând dacă are insulina „la îndemână”.
Trebuie respectate strict indicațiile/schema dată de medicul curant fiecărui pacient în parte.
CSÎD: Este un diagnostic greu de acceptat pentru unii pacienți. Mai ales că tratamentul include injecții… Ajută psihoterapia în cazul pacienților cu diabet?
Dr. Laura Panait: Vreau să menționez „fobia de ace” pe care o prezintă mulți pacienți, tendința de supraestimare /subestimare a valorilor glicemiei, precum și controlul greutății. Acestea sunt cel puțin 3 situații în care psihoterapia joacă un rol important.
De departe, acceptarea diagnosticului și controlul dietei și ajustarea dozelor de medicamente sunt situații în care psihologul joacă un rol important.
CSÎD: Cum să ajute familia pacientul cu diabet?
Dr. Laura Panait: Creearea unui mediu calm și cald, înțelegerea importanței respectării orarului meselor și susținerea în alegerea alimentelor (bune calitativ, bogate în minerale și vitamine) sunt parte din factorii de susținere.
CSÎD: Cum să își găsească un pacient cu diabet motivația de a continua viața?
Dr. Laura Panait: Diabetul zaharat, atât cel de tipul 1, cât și cel de tipul 2, dacă este ținut sub control medicamentos și regim alimentar nu pune în pericol viața.
Dacă pacientul respectă “noul stil de viață” nu apar complicații și poate sa abordeze o gamă largă de activități, atât fizice, cât și intelectuale.