Femeile sub 40 de ani care au aceste simptome trebuie să meargă urgent la medic! Pot suferi de o boală de tiroidă care, netratată, pune inima în pericol

Glanda tiroidă este cea mai mare glandă a sistemului endocrin, aceasta având roluri multiple pentru organismul uman, printre care controlarea metabolismului și a ritmului cardiac, dar și reglarea temperaturii. Dacă glanda tiroidă nu mai funcționează cum trebuie, aceasta începe să producă prea mulți sau, din contră, prea puțini hormoni tiroidieni, producând reacții în lanț la nivelul întregului organism.

În general, bolile tiroidiene sunt mai frecvent întâlnite la femei. Hipertiroidismul, afecțiunea pe care o vom analiza în continuare împreună cu Dr. Alina Rusu, medic specialist endocrinolog, se întâlnește cu precădere la femeile sub 40 de ani.

Ce este hipertiroidismul

Producția în exces de hormoni tiroidieni de către glanda tiroida este denumită hipertiroidism. Cea mai des întâlnită formă de hipertiroidism este boala Basedow-Graves, o boală autoimună în care organismul produce un anumit tip de anticorpi (anticorpi anti-receptor TSH) care stimulează glanda tiroida să producă hormoni tiroidieni în exces.

Recomandări

Bolile autoimune: când sistemul imunitar nu luptă pentru tine, ci împotriva ta

Semnele de pe unghii când ai probleme cu ficatul

Bolile autoimune au caracter familial, astfel încât, dacă avem o rudă de gradul întâi care are sau a avut boala Basedow, este bine să ne verificăm și noi funcția tiroidiană și prezența anticorpilor anti-tiroidieni.

Uneori, unul sau mai mulți noduli tiroidieni pot produce în exces hormoni tiroidieni. Prezența unui nodul tiroidian unic secretant se numește adenom toxic, iar prezența mai multor noduli – dintre care unii produc hormoni tiroidieni – se numește gușă multinodulară toxică.

Tiroiditele, adică inflamații ale glandei tiroide, reprezintă o cauză potențială de hipertiroidism. Ele pot apărea după naștere, după expunere la anumite medicamente cum ar fi amiodarona sau pot avea cauză autoimună (când organismul nu mai recunoaște glanda tiroidă ca fiind organ propriu și o atacă cu anticorpi sau cauzate de un virus – tiroidită subacută, explică dr. Alina Rusu.

Principalele simptome de hipertiroidie

Potrivit dr. Alina Rusu, prezența unui singur simptom enumerat rareori ajunge să confirme hipertiroidia.

În general, starea de hipertiroidie determină o asociere de simptome. Astfel că nu toate persoanele care transpiră mai mult sau care au insomnie au hipertiroidie. E nevoie de un consult endocrinologic și de anumite investigații pentru a stabili diagnosticul de certitudine.

Iată care sunt cele mai frecvente semne ce pot indica hipertiroidismul:

• Bătăi rapide ale inimii (puls accelerat) sau neregulate (aritmie)
• Scădere bruscă în greutate chiar dacă nu am făcut modificări în dietă, în ciuda unui apetit alimentar păstrat
• Transpirații excesive
• Toleranță scăzută la temperaturi ridicate
• Oboseală accentuată chiar și la eforturi mici
• Dureri musculare
• Mai multe scaune pe zi
• Insomnie
• Stări de iritabilitate, anxietate, tristețe
• Cădere excesivă a părului
• Tulburări de ciclu menstrual
• Tulburări de vedere (diplopie sau vedere dublă)
• Mărirea de volum a glandei tiroide (gușă)

Metode de diagnostic și tratament în hipertiroidism

Primul lucru pe care trebuie să îl faci dacă prezinți simptome dintre cele descrise mai sus este să te adresezi medicului de familie, care mai departe îți va recomanda consultul endocrinologic.

Ulterior, medicul specialist poate prescrie efectuarea unor analize de sânge: se dozează TSH, fT4 și, în anumite cazuri, anticorpii anti-tireoperoxidaza (TPO) și anti-tiroglobulină (TG) și/sau anticorpii anti-receptor TSH (TRAb).

Se completează cu analize generale, dar utile urmăririi succesului tratamentului (hemoleucograma, transaminaze hepatice, bilanț fosfo-calcic).

Ecografia tiroidiană ne aduce informații despre aspectul general al glandei tiroide, despre prezența nodulilor. Este neinvazivă și reproductibilă ori de câte ori este nevoie; ne ajută în urmărirea în timp a evoluției bolilor tiroidiene, adaugă Dr. Alina Rusu.

Potrivit specialistului, tratamentul constă în blocarea producției de noi hormoni tiroidieni, cu antitiroidiene de sinteză; în România este disponibil Thyrozolul. În anumite cazuri poate fi nevoie de administrarea de corticoizi (prednison, metil-prednisolon).

Tratamentul specific este ajutat de medicamente ce scad frecvența cardiacă (pulsul), de medicamente pentru somn, de antiinflamatoare.

Tratamentul hipertiroidiei clasice este unul de lungă durată (1,5- 2 ani), timp în care boala poate avea o evoluție ondulantă (cu perioade de normalizare a tabloului hormonal ce alternează cu perioade de control mai slab al hipertiroidiei).

Hipertiroidia necesită o strânsă legătură cu medicul endocrinolog curant și evaluări dese, conchide Dr. Alina Rusu.