Stresul traumatic: efectele asupra creierului

Stresul traumatic poate afecta anumite zone din creier. Zonele creierului implicate în răspunsul la stres includ amigdala, hipocampul și cortexul prefrontal. Stresul traumatic poate cauza schimbări pe termen lung în aceste zone ale creierului și este asociat cu răspunsuri crescute ale cortizolului și norepinefrinei la factorii de stres ulterior. Antidepresivele, de exemplu, au efecte asupra hipocampului care contracarează efectele stresului.

 Descoperirile din studiile pe animale au fost extinse la pacienții cu tulburare de stres post-traumatic (PTSD) care prezintă volume mai mici ale hipocampului, creșterea funcției amigdalei și scăderea funcției mediale prefrontale anterioare. În plus, pacienții cu PTSD prezintă niveluri crescute de cortizol și norepinefrină apărute în urma stresului. Tratamentele care sunt eficiente pentru PTSD arată o promovare a neurogenezei în studiile pe animale, precum și promovarea memoriei și creșterea volumului hipocampului în PTSD.

Factorii de stres traumatic, cum ar fi trauma precoce, pot duce la tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) care afectează aproximativ 8% din populația Americii la un moment dat în viață, precum și depresia, abuzul de substanțe, disocierea, tulburările de personalitate și probleme de sănătate. Pentru multe victime ale traumei, PTSD-ul poate fi o problemă pe tot parcursul vieții. Specialiștii subliniază importanța furnizării de servicii pentru tulburările mintale legate de trauma precoce. Cu toate acestea, dezvoltarea tratamentelor eficiente este limitată de lacunele în cunoștințe despre mecanismele neurobiologice care mediază simptomele tulburărilor legate de traumă, precum PTSD.

Recomandări

Cum ne afectează trauma?

Cum se manifestă traumele din copilărie în prezent | Pastila de psiho

Dezvoltarea normală a creierului pe toată durata vieții

Pentru a înțelege modul în care stresul traumatic care apare în diferite etape ale ciclului de viață, este util să ne uităm puțin la dezvoltarea normală a creierului. Creierul uman normal suferă modificări în structură și funcție de-a lungul vieții, din copilăria timpurie până la sfârșitul vieții. Înțelegerea acestor schimbări normale de dezvoltare este esențială pentru a determina diferența dintre dezvoltarea normală, patologie și modul în care dezvoltarea normală și patologia interacționează. Traumele în diferite etape ale vieții vor avea probabil efecte diferite asupra dezvoltării creierului. Puținele studii care au analizat această problemă sugerează că există diferențe în efectele traumei asupra neurobiologiei, în funcție de stadiul de dezvoltare la care apare trauma. Studiile în acest domeniu au fost însă limitate.

Stresul și memoria

Studiile au arătat modificări ale funcției memoriei în urma stresului traumatic, precum și modificări ale unui circuit de zone ale creierului, inclusiv hipocampul, amigdala și cortexul prefrontal medial, care dau naștere unor modificări ale memoriei. Hipocampul, o zonă a creierului implicată în memoria verbală, este foarte sensibil la efectele stresului.

Stresul la animale este asociat cu deteriorarea neuronilor din regiunea CA3 a hipocampului (care poate fi mediată de hipercortisolemie, scăderea factorului neurotrofic derivat din creier (BDNF) și/sau niveluri crescute de glutamat) și inhibarea neurogenezei.

Stresul traumatic are o gamă largă de efecte asupra funcției și structurii creierului, precum și asupra componentelor neuropsihologice ale memoriei. Zonele creierului implicate în răspunsul la stres includ amigdala, hipocampul și cortexul prefrontal. Sistemele neurochimice, inclusiv cortizolul și norepinefrina joacă un rol critic în răspunsul la stres. Aceste zone ale creierului joacă un rol important în răspunsul la stres. Ele joacă, de asemenea, un rol critic în memorie, evidențiind interacțiunea importantă dintre memorie și răspunsul la stres traumatic. Studiile preclinice arată că stresul afectează aceste zone ale creierului. În plus, antidepresivele au efecte asupra hipocampului care contracarează efectele stresului. De fapt, neurogeneza în hipocamp poate fi esențială pentru eficacitatea antidepresivelor. Studiile la pacienții cu PTSD arată modificări în zonele creierului implicate în studiile pe animale, inclusiv amigdala, hipocampul și cortexul prefrontal, precum și în sistemele de răspuns la stres neurochimic, inclusiv cortizolul și norepinefrina. Tratamentele care sunt eficiente pentru PTSD arată o promovare a neurogenezei în studiile pe animale, precum și promovarea memoriei și creșterea volumului hipocampului în PTSD. Sunt necesare studii viitoare pentru a evalua mecanismele neuronale în răspunsul la tratament în PTSD.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3181836/?fbclid=IwAR0vfGnbtr3GQFcg_pw2A0C0L4cnOHVnTrkZ8D37YYceyprMyD3ugWDJDCI