Consumul de droguri și traumele din copilărie: studiu

Consumul de droguri este unul dintre cele mai autodistructive comportamente umane. Un studiu recent, publicat în „Addictive Behaviors”, care explorează asocierea dintre abuzul în copilărie și tulburarea de consum de substanțe, sugerează că neglijarea sau abuzul în copilărie poate avea un „rol central în prezicerea consumului majorității substanțelor”. În plus, disocierea pare să medieze relația dintre consumul de droguri și neglijența suferită în copilărie.

Cu toate că disocierea nu este în mod inerent patologică (spre exemplu visarea cu ochii deschiși), disocierile severe și cronice sunt totuși comune în anumite tulburări psihice. De exemplu, în tulburarea de panică, disocierea poate include o senzație constantă de irealitate și detașare de sine, care se numesc derealizare și respectiv, depersonalizare. Depersonalizarea și derealizarea sunt frecvente la pacienții cu probleme legate de consumul de droguri, anumite afecțiuni neurologice (migrenele, spre exemplu) și unele boli de sănătate mintală – tulburare de personalitate limită, tulburare de stres posttraumatic complex, subtipuri disociative de PTSD.

Abuzul în copilărie și consumul de substanțe

Modelul de traumă al consumului de substanțe sugerează că persoanele cu antecedente de traumă au tendința de a se „trata singuri”, ceea ce înseamnă că folosesc substanțe psihoactive pentru a se calma și a preveni conștientizarea emoțiilor stresante. La fel ca în cazul drogurilor, și disocierea poate reduce conștientizarea emoțiilor legate de traume și, prin urmare, poate reduce suferința.

Recomandări

Transformarea impresionantă a unei femei care a renunțat la droguri și alcool: ar putea defila pe…

Cu toate acestea, atât disocierea, cât și abuzul de substanțe pot inhiba integrarea experiențelor emoționale și corporale (de exemplu, sentimente inconfortabile, senzații dureroase, amintiri copleșitoare ale traumei), rezultatul fiind simptome de traumă mai mari.

Pe scurt, există căi directe și indirecte de a ajunge de la trauma din copilărie, la abuzul de substanțe:

Calea directă: Trauma din copilărie duce la nevoia de „a ne trata singuri” cu scopul de a calma emoțiile dureroase legate de traumă.
Calea indirectă: Trauma din copilări duce la consumul de droguri prin disocierea psihologică, drept o modalitate de a nu ne conștientiza emoțiile și stresorii și a le ține latente (reprimare).

Consecințele abuzului emoțional, fizic și sexual

O analiză a datelor a arătat că supraviețuitorii traumei care au suferit mai multe forme de abuz în copilărie au avut un risc mai mare să se disocieze și să se angajeze în consumul de droguri. Cei care au fost abuzați în copilărie au avut tendința de a folosi diferite tipuri de substanțe, iar disocierea a acționat ca un mediator parțial între abuz și consumul de substanțe, potrivit cercetătorilor.