O relație disfuncțională este generatoare de stres și este marcată de lipsa de comunicare, sau de comunicarea defectuoasă, lipsită de empatie, ajungându-se, nu de puține ori, în pragul certurilor și al despărțirii. Există însă o serie de lucruri pe care le putem face pentru redobândirea echilibrului și armoniei în familie, sunt de părere psihoterapeuții.
Julia Samuel, psihoterapeută cu o experiență de peste 30 de ani în lucrul cu pacienți, atât în sistemul național britanic de sănătate, cât și în practica privată, descrie în cartea „Fiecare familie are o poveste. Cum moștenim dragostea și pierderea” cei 12 pași pe care trebuie să îi parcurgem pentru a repara o relație disfuncțională.
Acest lucru ajută să avem la fel de multă compasiune faţă de noi înșine cum avem faţă de cei pe care îi iubim. A fi deschis faţă de cei apropiaţi, dezvăluind cine suntem cu adevărat sub măștile noastre, este ceea ce, în cele din urmă, ne permite să ne simţim mai conectaţi și mai încrezători.
Să știm că și noi contăm este o nevoie esenţială în relații. Iar comunicarea deschisă este aceea în care ascultarea este la fel de importantă ca exprimarea, unde toate sentimentele, ideile, punctele de vedere și opiniile sunt permise.
Nu există relaţii apropiate fără neînţelegeri. Tocmai prin dezvoltarea puterii de a suporta și gestiona aceste dezacorduri și neînţelegeri învăţăm despre noi înșine și despre celălalt. Trebuie să permitem exprimarea sentimentelor ostile, furioase, dificile și pline de gelozie: când le ţinem pentru noi, ele capătă amploare și se transformă în simptome fizice sau probleme emoţionale.
În familiile care permit o contribuţie variată din partea tuturor membrilor lor și nu urmează o singură cale „corectă”, va exista o bază mai profundă de sprijin reciproc în eventualele situaţii dificile, așa cum acestea tind să apară întotdeauna. Punctele de vedere înguste asigură doar un sprijin superficial.
Mai precis, de 5 ori mai multe interacțiuni pozitive decât negative, în care fiecare membru al familiei, inclusiv voi, să se simtă respectat, apreciat și ascultat.
Este un aspect important pentru sănătatea fizică și psihică. Aceste limite vor fi adaptate și modificate pe parcursul vieţii unei familii.
Pentru ca o familie să funcţioneze cu succes, fiecare membru, indiferent de vârstă, trebuie să simtă că are capacitate de acţiune în propria viaţă, că sentimentele și gândurile sale sunt luate în considerare și au valoare în acele decizii.
Poate fi vorba despre activităţi simple, cum ar fi vizionarea unui film împreună, jucatul unui joc sau pregătirea unui tort. Astfel se poate elibera tensiunea și-i poate permite bucuriei să izvorască din plăceri simple și ludice.
Fiinţele umane sunt produse ale obișnuinţei și este util să transformăm obiceiurile familiale în ritualuri semnificative: acestea dau suflet familiilor.
Oricât de dificil ar fi, trebuie să ieșim din zona noastră de confort și să permitem schimbării să ne transforme. Rigiditatea poate transforma familiile în unităţi fragile, ceea ce favorizează apariţia rupturilor.
Capacitatea fiecărui membru al unei familii de a privi în interior și la exterior în mod reflexiv, de a reflecta la ceea ce gândește, reprezintă o componentă importantă pentru familiile sănătoase.
Fiecare membru al familiei noastre învaţă de la noi, prin acţiunile și alegerile noastre, prin modul în care comunicăm și maniera în care ne trăim viaţa. Iubirea în familie se manifestă atât prin ceea ce facem, cât și prin însăși prezenţa noastră.
Oamenii învaţă cel mai bine prin intermediul poveștilor, este de părere psihoterapeuta Julia Samuel. Ea expune în carte poveștile de viață ale membrilor din opt familii și demersurile sale terapeutice pentru a-i sprijini în vindecarea și schimbarea relațiilor disfuncționale.
„În fiecare dintre aceste povești, pe măsură ce își exprimau suferinţa, clienţii mei descopereau că ceva se schimba odată ce erau ascultaţi și întâmpinaţi cu compasiune, iar acea schimbare avea un efect reparator. Când s-au putut îndrepta spre ei înșiși și spre ceilalţi cu sinceritate, au urmat empatia și vindecarea. Legăturile lor firești de iubire au fost restabilite.”
Desfășurate pe parcursul mai multor generații, aceste povești, în care iubirea și suferința se împletesc, scot la iveală unele dintre cele dificile aspecte emoționale, grupate în opt teme existențiale majore. Însă, pe cât de diferite sunt aceste teme, pe atât aspectele comune care le apropie vorbesc despre speranță, posibilitatea vindecării și astfel despre eliberarea unor imense poveri mentale și emoționale, purtate cu greu de-a lungul generațiilor.
„Speranţa mea este că vă veţi regăsi în ele și veţi alege de acolo câteva idei și metode prin care să puteţi schimba tiparele existente deja în familiile voastre și să vă acordaţi mai mult spaţiu pentru dezvoltare. Poate că prin universalitatea experienţelor de viaţă pe care le-am descris mi-am dorit cel mai mult să arăt că nu suntem singuri, să vedeţi prin multiplele straturi care formează viaţa acestor familii că nu doar voi treceţi prin momente dificile și că, de fapt, toţi ne confruntăm cu versiuni diferite ale unor probleme similare”, încheie autoarea.