De ce miros urât urechile pisicii? Poate fi vorba despre o infecție cu râie care s-a complicat cu otită externă, în majoritatea cazurilor. Dar poate fi implicat și un abces care s-a rupt și puroiul respectiv e cauza mirosului neplăcut. La fel cum o tumoră în canalul auditiv poate fi responsabilă de excesul de ceară din urechi și mirosul greu.
Află în continuare de ce miros urât urechile pisicii și ce este de făcut în fiecare situație.
Una dintre cele mai frecvente cauze ale mirosului urât din urechile pisicii este râia auriculară, determinată de infecția cu Otodectes cynotis. Pe lângă mirosul neplăcut, pisica poate avea ca simptome excesul de ceară cu aspect de zaț de cafea, mâncărimile puternice, durerea și scuturatul frecvent din cap.
Râia auriculară trebuie tratată urgent și corespunzător, altfel pisica poate dezvolta complicații precum hematomul auricular sau perforarea timpanului.
Un alt posibil răspuns la întrebarea „de ce miros urât urechile pisicii?” poate fi infecția cu ciuperca Malassezia dermatitis, afecțiune care duce la mâncărimi pe piele (inclusiv la nivelul urechilor), căderea blăniței în jurul urechilor și miros neplăcut.
La fel cum este posibil ca mirosul greu din urechile pisicii să fie determinat de o infecție cu stafilococ, dar și de o tumoră (benignă sau malignă) în canalul auditiv, care împiedică evacuarea cerumenului și predispune la acumularea de reziduuri în ureche.
Alte cauze ale mirosului urât din urechile pisicii pot fi bolile autoimune, alergiile, dezechilibrele hormonale cauzate de boli tiroidiene, ruptura unui abces purulent, leziunile care predispun la infecțiile bacteriene.
Înainte de a oferi soluții, medicul veterinar este cel care va stabili cu certitudine diagnosticul și cauza care a dus la apariția problemei.
În acest scop este necesară examinarea clinică a urechilor pisicii, verificarea la microscop a unei probe de secreție auriculară, dar și testele de laborator din probe prelevate din ureche, pentru identificarea agentului patogen.
Tratamentul otitei diferă în funcție de cauza care a dus la producerea acesteia.
Pentru râia auriculară sunt disponibile picături speciale pe bază de ivermectină, dar acestea trebuie administrate zilnic, de 2-3 ori/zi, timp de mai multe săptămâni pentru a-și face efectul. Și chiar și așa este posibil ca infecția să nu dispară, mai ales dacă este într-un stadiu avansat și a dus la suprainfectare bacteriană.
În astfel de cazuri, tratamentul poate consta în aplicarea de picături pe bază de antifungice (miconazol), antibiotice (polimixin) și glucocorticoizi (prednisolon) – pentru ameliorarea inflamației.
Dacă problemele sunt cauzate de dezechilibre hormonale sau diverse alergii, tratamentul poate include injecții sau pastile.
Cât privește tumorile urechii, acestea necesită o abordare complexă, în funcție de localizarea, dimensiunea și tipul tumorii. De cele mai multe ori, excizarea chirurgicală este singura soluție, medicul veterinar fiind cel mai în măsură să vă ofere răspunsuri la toate întrebările pe care le aveți privind tratamentul.
Important de menționat – infecțiile nu trec de la sine, prin simpla curățare a urechii cu ser fiziologic. Mai mult, aceste infecții pot fi transmise la celelalte animale de companie.
Așadar nu întârziați vizita la medicul veterinar dacă observați că urechile pisicii secretă un cerumen cu miros urât și se scarpină excesiv. Cu cât problema este depistată și tratată mai devreme, cu atât riscul de complicații este mai mic.