Cum să scapi de rolul salvatorului

Intri în rolul salvatorului ori de câte ori vezi o persoană dragă supărată. Nu suporți să vezi suferință, așa că, primul tău impuls este să încerci să îndepărtezi durerea spunându-i exact cum să „remedieze” problema sau tinzi să rezolvi chiar tu problema în locul ei. Cu toate acestea, răspunsul persoanei respective nu este reacția pe care tu ai aștepta-o. 

Este important să înțelegi de ce rezolvarea conflictului în locul celuilalt nu aduce un beneficiu, de cele mai multe ori:

În primul rând, o persoană care simte suferință emoțională, se simte adesea singură, pierdută și confuză. Este important să o ajuți să se simtă liniștită și în siguranță înainte de a găsi soluții logice ce pot fi aplicate.

Recomandări

Nu salva pe nimeni! Pastila de PSIHOLOGIE

5 semnale care îți arată că suferi de complexul „salvatorului”

În plus, atunci când îi spui unei persoane cum să-și remedieze situația, mesajul implicit să fie și acela că, de fapt, nu este capabilă să-și rezolve propria problemă. Acest lucru ajunge să îi submineze încrederea în sine atunci când are cea mai mare nevoie de ea.

Deși intenția ta este una bună, poate fi util să nu încerci să remediezi situația sau în loc să încerci să ajuți, poate că ar fi mai bine să încerci să o înțelegi. Când o persoană iubită se simte cu adevărat înțeleasă, de obicei se simte mai puțin singură. Apropierea și empatia sunt resursele de care au nevoie oamenii în astfel de situații.

Iată un scenariu care te poate ajuta să distingi rolul salvatorului de a fi empatic:

Salvatorul:

Să îl luăm ca exemplu  o persoană, de exemplu Alex,  care nu a reușit să obțină o promovare la locul de muncă și se întoarce acasă. Abia dacă scoate un cuvânt în timp ce o ajută pe soția lui, Maria,  să pregătească cina. Soția simte că e ceva în neregulă și îl întreabă dacă a pățit ceva. Alex îi spune că nu a fost înțeles privind cerințele sale la locul de muncă și că nu a obținut promovarea.  Maria încearcă să „rezolve” situația, întrebându-l: „De ce nu ai spus X și de ce nu ai spus Y?”, moment în care Alex se retrage. Maria se enervează și insistă ca Alex să rezolve situația în acel moment trimițându-i un e-mail șefului său. Ca drept urmare, între ei apare un conflict, iar Alex se simte copleșit și decide să nu urmeze sfatul ei.

Ceea ce s-a întâmplat a fost că soția a intrat în rolul salvatorului și a încercat să „remedieze” situația spunându-i cum ar fi trebuit să facă, ceea ce l-a făcut pe personajul nostru fictiv să se retragă din conversație, simțindu-se incapabil să-și rezolve problema.

Empatia, pe de altă parte, ar arăta așa:

Alex ajunge acasă și îi povestește Mariei situația prin care a trecut. În acel moment, Maria devine caldă și susținătoare, asigurându-l că nu a greșit el cu nimic și că are parte de toată înțelegerea ei. Nu insistă asupra subiectului, oferindu-i lui Alex timpul necesar pentru a integra evenimentul neplăcut. Încearcă să îi fie alături și fac activități plăcute împreună, arătându-i acestuia că îl va sprijini cu orice are nevoie. Practic, în loc să insiste ca Alex să remedieze situația fix în acel moment, ea îi oferă un spațiu sigur și sănătos, în care să se simtă iubit și înțeles și care să îl ajute să facă față situației mai bine.

Intențiile tale pot fi bune atunci când încerci să ajuți o persoană dragă aflată în suferință emoțională, dar înțelegerea în comparație cu sfaturile generale poate fi mai eficientă. În plus, prin înțelegere, îți ajuți persoana iubită să se simtă mai puțin singură și mai mult conectată cu tine. Astfel îi oferi spațiu să găsească forța interioară de care are nevoie, dar și soluția potrivită pentru el!