SCOLIOZA – mituri și adevăruri despre cea mai frecventă deformare a coloanei vertebrale

Ce este scolioza și care e scopul tratamentului

Scolioza este un termen general, folosit pentru un grup heterogen de condiții, în care forma și poziția coloanei vertebrale este diferită de cea fiziologică sau normală. Scolioza idiopatică este o boală a coloanei vertebrale cu etiologie multifactorială, cu deformarea coloanei în cele trei planuri frontal, transversal și sagital.

Înțelegerea corectă a scoliozei și managementul eficient al bolii ne ajută să îndeplinim obiectivele tratamentului conservator comprehensiv, după cum urmează:

• oprirea progresiei curburilor scoliotice și reducerea lor,
• prevenția disfuncției respiratorii,
• prevenția sindroamelor dureroase de la nivelul coloanei secundare deviațiilor,
• corecția posturală și îmbunătățirea esteticii coloanei vertebrale.

Recomandări

Neuromul Morton: cauze, simptome, opțiuni de tratament

Infiltrațiile cu acid hialuronic în genunchi. Sunt eficiente în artroză?

Cu ajutorul noilor studii bazate pe dovezi și cu expertiza clinică a medicului de recuperare se va decide tratamentul croit pe necesitățile și valorile pacientului. Numai astfel putem avea succes în tratamentul scoliozei.

Citește și: Care sunt cauzele și simptomele scoliozei

Mituri despre scolioză

Scolioza adultului nu se mai poate trata, modifica, îmbunătăți

FALS – ghidurile SOSORT din 2016 deja arată faptul că postura poate fi îmbunătățită și la viața de adult, și la pacienții geriatrici cu scolioză. În funcție de gradul curburii scoliotice putem obține rezultate favorabile cu exerciții specifice scoliozelor sau cu corsetare pe timpii stabiliți în funcție de unghiul Cobb și lipsa sau prezența simptomatologiei algice (durerea schimbă mereu abordarea terapeutică).

Corsetul reduce calitatea vieții

FALS – noile studii arată că, la pacienții tratați prin corsetare, nu există o scădere a calității vieții, orice activitate fiind posibilă și compatibilă cu purtarea corsetului, în timp ce acesta previne progresia curburilor scoliotice.

Evaluarea prin analiză posturală este suficientă pentru a depista și a stabili diagnosticul de scolioză

FALS – diagnosticul scoliozei se face strict pe baza evaluării medicului specialist de recuperare medicală sau al ortopedului pediatru și este definitivat cu ajutorul radiografiei totale de la nivelul coloanei, numită și OrtoSpine.

Nu este de ajuns o evaluare posturală, oricât ar fi ea performantă, pentru a stabili diagnosticul și conduita terapeutică, însă poate fi un element ajutător în suspectarea diformităților de la nivelul coloanei vertebrale, ceea ce poate trimite pacientul la un consult de specialitate.

Radiografia poate fi recomandată și de alte entități medicale

FALS – trebuie să avem în vedere că radiografia se prescrie strict pe baza examinării clinice de către medicul specialist. De ce? Pentru că este o doză de radiații (~2,5 mSv expunerea totală a coloanei vertebrale) la care pacientul va fi expus, acest lucru trebuie justificat pe baza recomandărilor ghidurilor de specialitate. În general se recomandă o radiografie pe an în ceea ce privește urmărirea pacientului cu scolioză pe parcursul perioadei de creștere.

Citește și: Tratament pentru scolioză, fără operaţie – Terapia Vojta şi Terapia după principiile Schroth

Adevăruri despre scolioză

Sportul și activitățile fizice unilaterale nu sunt contraindicate și nu agravează curbura scoliotică în cazurile în care vorbim despre această activitate cu scop de recreere. Într-adevăr, în unele cazuri se va pune în balanță practicarea acestor activități în mod profesionist de sportivii de performanță.

Radiografia totală a coloanei vertebrale este esențială pentru a contura diagnosticul de scolioză. Ea ne arată mai multe aspecte în urma cărora se vor stabili diagnosticul precis, tratamentul și prognosticul bolii și anume: depistarea și localizarea curburilor și măsurarea unghiului Cobb, măsurarea rotațiilor vertebrale în 3D, modificări în morfologia vertebrelor și stabilirea potențialului de creștere.

Este important ca la prima evaluare să obținem dublă expunere a coloanei vertebrale, una din față și una din profil. Acest lucru ne va permite evaluarea curburilor scoliotice, dar și a profilului sagital, factor important în diagnosticul și prognosticul bolii.

Prin tratamentul de corsetare putem obține un succes de 75%, procent care este strâns corelat cu numărul de ore de purtare a corsetului. Corsetul se poate prescrie începând cu gradele de 18-20 ale unghiului Cobb, inclusiv până la cazurile cu indicație chirurgicală care doresc temporizarea tratamentului chirurgical.

Corsetul reduce deformarea osoasă și creșterea anormală, evită cercul vicios de curbură – încărcare asimetrică – creștere asimetrică – înclinarea vertebrelor și a discurilor intervertebrale, corectează estetic, reduce riscul de apariție a durerilor la o vârstă adultă.

Exercițiile specifice pentru scolioză (terapia Schroth) asociate tratamentului de corsetare cresc eficacitatea tratamentului.

Citește și: Exerciții fizice care pot corecta scolioza la copii

Impactul scoliozei asupra vieții de zi cu zi

În diagnosticarea scoliozei sunt trei principali factori de luat în considerare. Primul constă în măsurătorile clinice și radiologice, al doilea este funcția și al treilea este calitatea vieții pacientului.

Impactul scoliozei este unul important. În primul rând modificările sunt estetic deranjante, estetica fiind primul motiv pentru care mulți dintre pacienți se prezintă la primul control medical.

Tratamentul de corsetare poate fi un stres, mai ales până la momentul în care devine o obișnuință purtarea lui.

Exercițiile specifice scoliozelor, precum este și terapia Schroth, cresc calitatea vieții și starea de bine a pacienților.

Recomandări pentru pacientul cu scolioză și familie

Tratamentul este recomandat mereu de medicul specialist de recuperare sau de specialistul de ortopedie pediatrică. Acest tratament se bazează pe principiile treptelor, teoria step by step conceput de Sibilla, care în prima fază a bolii înseamnă observație, apoi exerciții fizice (kinetoterapie) și, în funcție de prognosticul și evoluția bolii, corsetare și tratamentul chirurgical.

În funcție de gradul de avansare a curburilor și de necesitățile și valorile familiei și pacientului, pacienții vor trece treptat prin aceste terapii ghidate de medic.

Reevaluarea periodică (la cel mult 6 luni) și radiologică la 1 an este absolut necesară pentru a avea o conduită terapeutică ideală în orice moment al evoluției bolii.

În afară de aceste vizite, familia trebuie să fie conștientă de faptul că supravegherea coloanei vertebrale va fi obligatorie până la finalul creșterii copilului pacient.