Cortizolul este un hormon important din organism, produs de glandele suprarenale. Acesta are mai multe funcții în organism, una dintre cele mai importante fiind implicarea în gestionarea stresului. Deseori, valorile anormale ale cortizolului au fost asociate cu creșterea în greutate. În interviul video pe care ni l-a acordat, dr. Ruxandra Dobrescu explică legătura dintre cortizol și îngrășare.
„Cortizolul este un hormon foarte important pe care îl secretă glandele noastre suprarenale și care are un rol esențial, acela de a ne menține în viață. Mai mult decât atât, în situații de stres, în situații care reprezintă provocări pentru organism, glandele noastre suprarenale își cresc secreția de cortizol pentru a ne ajuta să facem față la situațiile respective. Și vorbim aici de un stres fizic, de un pericol, de un stres care ne pune în pericol fizic, de exemplu un accident sau un traumatism.
Putem vorbi și de o infecție puternică, infecția care pune în pericol organismul. Putem vorbi de asemenea și de un stres fizic prelungit. Pentru a menține acest rol foarte important, de adaptare a organismului la reacțiile de stres, glandele noastre suprarenale sunt setate să secrete un nivel mai mare de cortizol în cursul dimineții și un nivel foarte scăzut în cursul nopții, când se presupune că ne culcăm.
O valoarea mare de cortizol trebuie interpretată în acest context. În condiții bazale, organismul nostru poate să crească secreția de cortizol ca să ne ajute să facem față provocărilor menționate. Și în acest context, vorbim despre un hipercorticism reactiv, o reacție a organismului, un mecanism adaptativ.
Problemele apar atunci când avem permanent o valoare crescută de cortizol, ca urmare a unei situații de stres posttraumatic, de exemplu. Sau e vorba despre o situație hiperstresantă continuă, cu care ne putem confrunta în viața de zi cu zi.
Sau există situația organică, atunci când avem o afectare a glandelor suprarenale, un nodul sau o tumoare pe glandele suprarenale care secretă cortizol în cantități prea mari.
Este o situație care se întâlnește mai rar, când glandele suprarenale sunt afectate ca urmare a unei boli și nu mai pot produce acest hormon în cantitățile de care are nevoie organismul. Un prim grad de afectare este când glandele suprarenale produc cortizol, dar nu suficient cât să facă față situațiilor acestora de stres maxim. Pasul următor este o afectare atât de severă încât nu mai pot produce cortizol cât să ne țină în viață. Sunt situații care apar rar, iar tratamentul este mai complex.
Poate apărea de exemplu printr-o afectare a glandelor suprarenale ca urmare a unor tumori suprarenale care distrug țesutul glandular, ca urmare a unei infecții sau ca urmare a unei afectări ischemice, când glandele nu mai primesc suficient sânge. De asemenea, câteodată se poate întâmpla să avem o afectare a glandei hipofize care controlează activitatea glandelor endocrine. Practic, lipsește hormonul hipofizar care stimulează glandele suprarenale, iar efectul final este tot de deficit de cortizol. Este o situație importantă care trebuie să ne aducă la medic imediat ce avem simptome sugestive.
Ajungem să tratăm cu ajutorul medicului un exces de cortizol sau un deficit de cortizol atunci când vorbim despre o afectare organică a glandei suprarenale sau a glandei hipofize. Dacă acest dezechilibru hormonal vine ca urmare a unei tumori, infecții sau a unui eveniment ischemic care afectează glandele suprarenale, tratamentul este medicamentos sau printr-o variantă de a scădea excesul de hormoni prin intervenție chirugicală (se rezecă tumora care produce excesul de cortizol).
Când avem un deficit de cortizol, se face tratament cu hidrocortizon, compusul chimic care înlocuiește cortizolul pentru a restabili echilibrul hormonal. Pe de altă parte, situațiile care duc la o creștere reactivă a cortizolului cum ar fi stresul major nu pot fi rezolvate de medicul endocrinolog. Creșterea cortizolului este de fapt reacția organismului la o situație stresantă. Această situație trebuie gestionată prin ajustarea stilului de viață, prin mecanisme de diminunare a impactului stresului (yoga, mișcare, meditație), tehnici adaptative și nu tratament medicamentos.
Multă lume pune îngrășatul pe seama stresului cronic. Și există o legătură destul de importantă, dar nu așa cum am crede. Printre rolurile foarte importante ale cortizolului este și acela de a regla metabolismul: reglează sinteza proteică și depunerea de țesut gras. O persoană care are exces de cortizol tinde să aibă mai puțină masă musculară care se consumă și mai multă masă grasă, care are tendința de a se depune în zonele mai periculoase (obezitatea abdominală).
Problema este că mecanismul principal nu este excesul de cortizol. Adică trebuie să existe un dezechilibru caloric care să ducă la acumularea de kilograme în plus pe care acest exces de cortizol le redistribuie ulterior. În condiții de stres, apar o mulțime de mecanisme dezadaptative ale organismului: adică tindem să mâncăm mai prost, mâncăm emoțional, mâncăm zahăr și dulciuri concentrate pentru că astea ne aduc o stare de bine și ameliorează simptomele anxietății și depresiei. Iar astea toate duc la creștere în greutate ca un efect nu direct a cortizolului, ci mai degrabă al problemei de viață cu care ne confruntăm” ne-a declarat în interviul video dr. Ruxandra Dobrescu, medic primar endocrinolog.