Sindromul de tunel carpian este cea mai comună cauză de compresie a unui nerv periferic în organism. Apare în urma iritației nervului median de la nivelul canalului carpian. Este o afecțiune ușor de diagnosticat pe baza semnelor și simptomelor tipice, dar și cu ajutorul electromiografiei și a ecografiei musculoscheletale.
Incidența sindromului de tunel carpian este de aproximativ 99 la 100.000 de persoane. Afectează 9% din populația de sex feminin și este o patologie responsabilă pentru morbiditate semnificativă și perioade de pauză ocupațională.
Dr. Renata Czego, medic specialist recuperare medicală, oferă mai multe detalii despre cauzele, simptomele și tratamentul sindromului de tunel carpian.
Simptomele sindromului de tunel carpian apar insidios în cursul săptămânilor, sau chiar și anilor. Cele mai comune manifestări includ:
Există mai multe cauze și factori de risc implicați în apariția sindromului de tunel carpian, cum ar fi:
Testele clinice pentru stresarea nervului median sunt testele Tinel (percuția tunelului carpian) și Phalen (flexie forțată sau hiperextensia timp de un minut a încheieturii) – acestea au scopul de a provoca sau de a exacerba durerea din zona încheieturii.
Diagnosticul poate să fie unul clinic sau ultrasonografic, dar standardul rămâne confirmarea prin electromiografie (cu o senzitivitate de 85% și specificitate de 95%). Această explorare ne arată și severitatea afectării compresiei asupra nervului median și poate ghida și conduita terapeutică.
Există o dovadă științifică bună care ne arată că ecografia musculoscheletală se poate folosi ca o alternativă a studiilor de conducere nervoasă în diagnosticarea sindromul de tunel carpian, ea fiind o procedură mai blanda și ușor accesibilă.
Ecografia musculoscheletală conturează anatomia nervului median și identifică patologiile zonei tunelului carpian care pot juca un rol în compresia nervului. Măsurarea ariei nervului median ultrasonografic are o senzitivitate în confirmarea diagnosticului de 97,9%.
Abordarea terapeutică a sindromului de tunel carpian este din ce în ce mai conservatoare, cazurile care necesită tratament chirurgical fiind rare, datorită accesului facilitat la servicii medicale și teste diagnostice precise.
Ecografia musculoscheletală este bine tolerată și eficientă, nu numai în diagnosticul STC, ci arată și severitatea afectării nervului, permite identificarea variațiilor anatomice de la acest nivel. Această metodă ajută și în tratamentul STC prin ghidajul ecografic al infiltrațiilor în tunelul carpian sau perineural (în jurul nervului).
Dacă infiltrațiile și terapiile conservatoare nu își fac efectul dorit, se poate efectua sub ghidaj ecografic și secționarea retinaculului flexorilor, care decomprimă zona eficient și aduce o ameliorare a simptomatologiei.
Electroterapia, terapiile fizicale și kinetice, cum ar fi terapia manuală, mobilizările și masajul, bandajarea neuromusculară s-au dovedit a fi pe termen lung la fel de eficiente precum terapia chirurgicală.
Infiltrațiile vin în ajutor și în completarea terapiilor în cazurile în care durerea nu cedează rapid sau conform așteptărilor pacientului. Se poate opta pentru infiltrații cu soluție de corticosteroizi, antiinflamatori de lungă durată, care decomprimă eficient zona prin scăderea inflamației.
Concomitent cu infiltrațiile se va recomanda imobilizare, fizio-kinetoterapie și medicație antialgică și neurotrofică.
Hidrodisecția nervului median este o altă procedură ghidată ecografic, care împreună cu infiltrațiile de corticosteroizi se poate considera și o procedură de tip diagnostic.
Infiltrațiile cu plasmă proprie bogată în trombocite și factori de creștere (PRP) sau serul autolog bogat în cytokine (Sanakin) se adresează pacienților din toate grupele și fazele bolii STC și cele cu reușită în terapia conservatoare și celor cu indicații chirurgicale sau în stadiu post-chirurgical.
Aceste terapii regenerante au efecte dovedite, pe termen lung, de ameliorare a durerii și simptomatologiei specifice sindromului de tunel carpian. PRP-ul ajută la regenerarea axonală și restabilește funcția normală a nervului median.
Tratamentul este personalizat pentru fiecare pacient, se stabilește în funcție de factori de risc, etiologia bolii și severitatea STC, se vor lua în considerare mereu și așteptările pacientului.
Educația pacientului și igiena încheieturii mâinii post-recuperare sunt cruciale în a lungi perioadele fără durere și pentru a evita inflamațiile nervului median. Ortezarea, repausul și mobilizările se învață încă din faza de recuperare, pe care pacientul le va continua și la domiciliu.