Poliartrita reumatoidă este o afecțiune cronică autoimună, care afectează în special articulațiile. Este caracterizată prin inflamație persistentă și distrucție progresivă a articulațiilor. Boala afectează în special articulațiile mici ale mâinilor și picioarelor, dar poate implica și alte articulații. Printre simptomele comune se numără durerea, tumefacția, rigiditatea și reducerea mobilității articulare.
Deși nu se știe exact cauza apariției poliartritei reumatoide, se consideră că interacțiunea dintre factorii genetici și cei de mediu joacă un rol important în dezvoltarea bolii.
Tratamentul este complex și cuprinde mai multe abordări. Există mai multe metode de tratament disponibile în prezent pentru poliartrita reumatoidă, care pot fi împărțite în 2 categorii: metode tradiționale și terapii inovatoare.
Metodele tradiționale de tratament pentru poliartrita reumatoidă includ administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pentru a reduce durerea și inflamația.
Corticosteroizii pot fi utilizați pentru a controla inflamația severă și simptomele acute.
De asemenea, medicamentele antireumatice modulatoare de boală (DMARD) sunt prescrise pentru a încetini progresia bolii și a reduce simptomele și sunt considerate medicamente de primă linie, terapii biologice și imunomodulatoare.
Fizioterapia și terapia ocupațională pot fi, de asemenea, recomandate pentru a menține mobilitatea și a îmbunătăți funcționalitatea.
În ultimii ani, au fost aprobate și introduse pe piață multiple medicamente noi inovatoare pentru tratamentul poliartritei reumatoide, precum și introducerea de instrumente pentru monitorizarea clinică a activității și impactului bolii și o concentrare sporită pe îngrijirea centrată pe pacient. Aceste medicamente au avut un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților și a evoluției bolii.
Printre cele mai recente medicamente aprobate se numără inhibitorii de factor de necroză tumorală (TNF), care reprezintă cele mai importante citokine proinflamatorii, aceste citokine fiind responsabile pentru numeroase procese patologice, cum ar fi degradarea cartilajului, favorizarea răspunsului imun, inițierea și perpetuarea inflamației.
Exemple de inhibitori antiTNF sunt: adalimumab, certolizumab, golimumab, infliximab, etanercept, și acționează prin blocarea unei proteine implicate în procesele inflamatorii.
De asemenea, medicamentele modulatoare ale sistemului imunitar, de tipul inhibitori ai janus kinazei (JAK), precum tofacitinib, baricitinib, upadacitinib, au fost cel mai recent aprobate și utilizate cu succes în tratarea poliartritei reumatoide.
După diagnosticul bolii, se recomandă inițial tratamentul cu metotrexat și glucocorticoizi, iar în cazul unui răspuns insuficient la această terapie, la pacienții cu factori de prognostic negativ (prezența autoanticorpilor specifici, activitate mare a bolii, eroziuni precoce sau eșecul a două csDMARD), se ia în considerare inițierea terapiei biologice, după analiza atentă a riscurilor cardiovasculare, infecțioase, tromboembolice.
Dacă după primul tratament biologic nu se remarcă scăderea activității bolii, se recomandă schimbarea lui cu unul din aceeași clasă sau altă clasă, luând în considerare riscurile.
În ceea ce privește terapiile biologice, acestea sunt medicamente care au ca scop blocarea anumitor proteine sau a receptorilor implicați în procesul inflamator al poliartritei reumatoide.
Aceste medicamente sunt produse utilizând tehnologia biotehnologică și sunt proiectate pentru a interveni în mod specific în mecanismele inflamatorii.
Un exemplu de terapie biologică utilizată în tratamentul poliartritei reumatoide este anti- TNF, care inhibă activitatea factorului de necroză tumorală și reduce inflamația. Alte terapii biologice, cum ar fi inhibitorii de interleukină-6 (IL-6), cum ar fi tocilizumab și sarilumab, sau inhibitorii de interleukină-17 (IL-17), au fost de asemenea utilizate cu succes în tratarea bolii.
Studiile recente au demonstrat eficacitate în reducerea inflamației, ameliorarea simptomelor, încetinirea progresiei bolii, funcționalitatea a fost net ameliorată și redoarea matinală scurtată. Cu toate acestea, s-au efectuat și studii care au luat în considerare riscul de evenimente secundare, cum ar fi evenimente cardiovasculare (MACE), afecțiuni maligne, reacții alergice, infecții, și trebuie ținut cont de faptul că pacienții trebuie să fie supravegheați îndeaproape de către medicul curant și să raporteze orice efecte secundare sau reacții adverse.
Upadacitinib, un inhibitor de jak kinază de generația 2, este unul din cele mai recente terapii biologice aprobate și poate fi utilizat atât în monoterapie cât și asociat metotrexatului. Cele mai important studiu care a evaluat eficacitatea și siguranța upadacitinib la pacienții cu poliartrită reumatoidă și cu răspuns inadecvat la terapiile inițiale (metotrexat, leflunomid, sulfasalazina) este studiul Select Next.
Trebuie menționat faptul că aceste noi terapii pot fi administrate sub formă injectabilă sau de comprimate.
Terapiile alternative și complementare sunt adesea utilizate ca metode suplimentare în managementul poliartritei reumatoide. Acestea pot include acupunctură, masaj terapeutic, suplimente alimentare și remedii pe bază de plante.
Rolul terapiilor alternative în managementul poliartritei reumatoide poate fi de a reduce durerea, de a îmbunătăți mobilitatea și de a promova bunăstarea generală a pacienților. Cu toate acestea, cercetările privind eficacitatea acestor terapii alternative sunt încă în curs, iar rezultatele sunt variate.
Studiile recente au arătat că anumite terapii alternative, cum ar fi fizioterapia și masajul terapeutic, pot avea beneficii semnificative în ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacienților cu poliartrită reumatoidă. Cu toate acestea, este important să se consulte întotdeauna un medic înainte de a începe orice terapie alternativă.
Pe lângă tratamentele medicamentoase și terapiile alternative, modificările stilului de viață și nutriția joacă un rol important în gestionarea poliartritei reumatoide. Adoptarea unui stil de viață sănătos poate ajuta la controlul simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții pacienților.
Una dintre componentele-cheie ale unui stil de viață sănătos în cazul poliartritei reumatoide este exercițiul fizic regulat. Activitatea fizică adecvată poate ajuta la menținerea mobilității articulare, la întărirea musculaturii și la reducerea durerii.
De asemenea, adoptarea unei alimentații echilibrate și sănătoase poate avea un impact pozitiv în gestionarea poliartritei reumatoide.
Unele cercetări sugerează că o dietă bogată în fructe și legume proaspete, pește gras, nuci și semințe și limitarea consumului de alimente procesate și bogate în grăsimi săturate pot contribui la reducerea inflamației și la ameliorarea simptomelor.
În concluzie, tratamentul poliartritei reumatoide este complex, trebuie inițiat cât mai repede de la momentul diagnosticului și implică multiple abordări. Pe lângă metodele tradiționale, cum ar fi administrarea de medicamente antiinflamatoare și terapiile fizice, au fost dezvoltate medicamente noi inovatoare și terapii biologice, care au demonstrat eficacitate în reducerea inflamației și ameliorarea simptomelor.
Terapiile alternative și complementare, precum fizioterapia și masajul terapeutic, pot fi utilizate ca metode suplimentare pentru a controla simptomele și a îmbunătăți calitatea vieții pacienților, însă este important să se consulte întotdeauna un medic înainte de a începe orice terapie alternativă.
Așadar, diagnosticul precoce și inițierea unui plan corect de tratament contribuie la un prognostic mai bun al bolii. Trebuie să se ia în considerare o abordare multidisciplinară, care include metode tradiționale, medicamente noi, terapii biologice și imunomodulatoare, terapii alternative și complementare, precum și modificări ale stilului de viață și nutriție.
Încurajăm pacienții să discute cu medicul lor despre noile opțiuni de tratament disponibile și să ia în considerare adaptarea stilului de viață pentru a sprijini gestionarea bolii.
Managementul ar trebui să includă, de asemenea, monitorizare, investigații pre-tratament și vaccinări și screening pentru tuberculoză și hepatită. Îngrijirea chirurgicală ar trebui recomandată dacă îngrijirea non-chirurgicală eșuează.
Surse: