Ce opțiuni avem atunci când pierdem un dinte sau o măsea? Implant sau regenerare?

Brusc rămânem fără un dinte sau fără mai mulți. În acel moment ne gândim, oarecum firesc, la implant. E corect să ne așteptăm ca dintele să fie înlocuit astfel sau există și alte intervenții/lucrări necesare în prealabil? Despre opțiunile pe care le avem în prezent, ne vorbește Dr. Andi Drăguș, medic specialist în implantologie, periodontologie, sistem cranio-mandibular și estetică dentară la clinica Dr. Andi Drăguș.

Implant sau regenerare: Ce alegem atunci când pierdem un dinte sau o măsea

Ce opțiuni avem atunci când pierdem un dinte sau o măsea?

Dr. Andi Drăguș: În această situație, cel mai important este să mergem la medic cât mai repede, pentru ca oferta osoasă să fie una cât mai bună.

Cu cât trece mai mult timp, cu atât osul se resoarbe în plan vertical și orizontal și atunci, în afară de implant, mai este nevoie de adiție de os cu membrană de colagen, sau de o grefă, sau de regenerare tisulară, în funcție de situația la care ne referim.

Recomandări

Ce să nu mănânci înainte și după vizita la medicul dentist

Cum poate tratamentul ortodontic să prevină îmbătrânirea prematură

Înainte de intervenția de implantare, pacientul trebuie să facă o tomografie, după care realizăm în cabinet o scanare intraorală. Pe baza celor două investigații, mai exact prin suprapunerea într-un soft special a fișierelor rezultate în urma celor două investigații, se realizează un ghid chirurgical, care ne permite o implantare foarte exactă. Mai exact, cu ajutorul ghidului chirurgical vom reuși să fixăm implantul în os în poziția ideală, atât din punct de vedere al osului, al volumului osos din jurul implantului, care e important pentru stabilitatea pe termen mediu și lung a acestuia, cât și din punct de vedere al ocluziei, unde este important ca forțele să se transmită în axul implantului și să avem, preferabil, un bont de zero grade, adică să avem exactitate optimă. Acesta este rolul ghidului chirurgical.

Tot înainte de intervenția de implant, pacientul are nevoie de un set de analize de sânge, în funcție de rezultatul cărora vom stabili dacă starea lui medicală permite o astfel de procedură.

Post-intervenție, pacientul trebuie să urmeze un tratament medicamentos și să respecte toate recomandările pe care i le punem la dispoziție atât verbal, cât și în scris.

Retracții gingivale, paradontoze, retragerea osului. La ce anume trebuie să ne așteptam când ne confruntăm cu astfel de probleme?

Dr. Andi Drăguș: În primul rând, trebuie să ne așteptăm la sensibilitate la anumiți factori: cald, rece, dulce, apoi la retenția alimentelor între dinți și, automat, la fenomene de putrefacție ale acestora în cavitatea bucală. Ne așteptăm, de asemenea, la pierderea atașamentului, adică gingia este mult mai flexibilă, își pierde atașamentul, parodonțiul este afectat și, implicit, osul începe să se resoarbă.

Există, deci, unele simptome specifice care trebuie să ne alarmeze și să ne impulsioneze către un consult de specialitate și acestea sunt: halena (miros urât în cavitatea bucală), retenția alimentară, sensibilitatea, mobilitatea dinților în plan vertical sau orizontal, sângerări ale gingiei, modificarea poziției dinților, evazarea dinților frontali prin apariția de spații între ei, situație în care dinții laterali, respectiv premolarii și molarii, încep să fie mai mobilizați.

De fapt, această problemă parodontală, periodontală cum o numim noi, este un dezechilibru al ecosistemului cavitații bucale, care se instalează în urma mutațiilor care se produc între cei aproximativ 500 de viruși și bacterii existenți în mod natural în gură, mutații care devin patogene. Există 12 bacterii responsabile cu un răspuns agresiv la nivelul osului care determină resorbția acestuia, retracția gingivală și pierderea atașamentului, toate acestea conducând la apariția pungilor parodontale.

Aceste pungi parodontale, care sunt ca niște găuri, ca un abces rezultat când placa bacteriană, tartrul și/sau resturile alimentare proliferează în buzunarul parodontal, necesită tratament medical diferit în funcție de localizarea acestora și de categoria în care se încadrează, potrivit clasificării Miller.

În concluzie, boala parodontală este o afecțiune inflamatorie acută sau cronică și apare ca urmare a faptului că în placa bacteriană și tartru se găsește o cantitate foarte mare de bacterii cu patogenitate crescută. Parodontoza poate duce la pierderea dinților prin distrugerea țesutului moale și a osului.

Este esențial ca la apariția primelor simptome de boală parodontală pacientul să se prezinte cât mai repede la o clinică stomatologică. Cu cât boala avansează, cu atât este mai greu de tratat.

Fără măsuri luate în primele stadii, gingia începe să se retragă de pe dinți cu 3-5 mm, afectând și osul alveolar. De asemenea, apar pungile parodontale care, netratate, vor determina pierderea dinților afectați.

Ce înseamnă regenerarea tisulară și osoasă și când/cum știm că avem nevoie de așa ceva?

Dr. Andi Drăguș: Regenerarea tisulară înseamnă să obținem țesut conjunctiv, adică să obținem carne sau gingie, cum vreți să o numiți, și cea mai bună regenerare se realizează cu țesutul pacientului, pe care îl putem recolta din bolta palatină sau din tuberozitate. Nu este o recoltare dificilă sau dureroasă pentru pacient, de fapt, facem un transplant de piele, de țesut, ca să spunem așa, și, în felul acesta, obținem o grosime mai bună a gingiei, pentru că e foarte important să avem o gingie groasă pentru a nu trece microorganismele către un implant sau către o rădăcină a unui dinte.

Regenerarea osoasă este, de asemenea, o tehnică chirurgicală prin care obținem îngroșarea crestei alveolare, ceea ce înseamnă că avem o regenerare pe orizontală, dar putem face și regenerare pe verticală în cazurile în care nu avem suficient os și nu putem pune un implant de cel puțin 8/10 mm.  În aceste situații trebuie să creăm os pe verticală și există câteva tehnici chirurgicale pe care le folosim, aceste regenerări osoase fiind destul de delicate atât din punct de vedere chirurgical, cât și din punct de vedere al predictibilității pe termen scurt și mediu.

La Clinica Dr. Andi Drăguș, folosim materiale specifice precum: xenogrefe, adică os bovin sau porcin; grefe de os autolog, adică recoltăm os de la pacient și le folosim pentru aceste regenerări osoase pe verticală și orizontală. În afară de os, mai folosim diverse membrane: membrane de colagen sau membrane PTFE. După o astfel de regenerare, de cele mai multe ori, trebuie să așteptăm 4-6 luni și, abia după aceea, putem realiza implantul.

Există și situații în care putem realiza regenerarea și implantul în cadrul aceleiași intervenții, dar depinde foarte mult de oferta osoasă, de lățimea crestei, de dinții vecini defectului osos, de dinții antagoniști și de modul cum se distribuie forțele. Deci, în urma unei analize riguroase, decidem dacă facem regenerarea și implantul sau doar regenerarea.

Avem nevoie de o astfel de intervenție atunci când nu avem os și când gingia este subțire. Astfel, avem nevoie de regenerare tisulară când fenotipul gingival este subțire sau când avem probleme periodontale, adică pungi parodontale.

Optăm pentru regenerarea tisulară și când gingia din jurul unui implant este subțire și vrem s-o îngroșăm, dar și când avem implanturi în zona frontală și ne dorim o estetică îmbunătățită, situație în care avem nevoie să creăm papile între coroanele dentare pe implanturi.

Regenerarea osoasă o facem când osul nu este suficient în volum, ca lățime și înălțime.

De ce adițiile de os sunt problematice pentru unii pacienți și cum se efectuează în prezent aceste operații?

Dr. Andi Drăguș: Adițiile de os nu sunt neapărat problematice, ci sunt lucruri delicate pentru că se lucrează într-o cavitate mică, cu suturi subțiri, cu tot felul de instrumente și este important cum realizăm lamboul, cum abordăm cazul. Aceste adiții ar trebui făcute pacienților care nu sunt fumători, pentru că în cazul fumătorilor predictibilitatea scade foarte mult și cresc riscurile. 

Probleme încep să apară când pacienții au pierdut deja niște implanturi și când osul nu este de o calitate atât de bună și din acest os nu ne pornesc celule și factori care regenerează și care să ne ajute la această regenerare.

Aceste operații trebuiesc realizate de către persoane avizate în acest sens, este nevoie de materialele potrivite, de instrumentele adecvate care sunt extrem de importante, iar suturile sunt și ele foarte importante. Astfel, dacă tot ce înseamnă baza tehnico-materială este de ultimă generație și selectarea cazului este una complexă, atunci aceste adiții osoase nu sunt deloc problematice.

Este important ca pacienții să înțeleagă că aceste adiții osoase, mai ales cele pe verticală, sunt mai delicate și că nu oricine le poate realiza, iar după o astfel de intervenție, și protocolul pe care pacientul trebuie să îl respecte este foarte important. Adică, chiar dacă intervenția este perfectă, dar pacientul în următoarele zile sau săptămâni nu respectă protocolul pe care i-l dăm sau are nu știu ce fel de comportamente vicioase, atunci riscurile pot proveni din alta direcție decât cea medicală.

Se recurge la grefa gingivală atunci când gingia este resorbită sau absentă. Cum se realizează și ce implică din partea pacientului?

Dr. Andi Drăguș: Da, se recurge la grefa gingivală când avem gingia retrasă, pentru că gingia nu e resorbită sau absentă, ea tot timpul coboară după nivelul osos, deci întâi se pierde atașamentul gingiei, se creează punga parodontală, se produce o resorbție osoasă, și abia după aceea gingia coboară, este resorbită.

Sunt intervenții destul de complexe pentru orice medic, lucrăm cu instrumente subțiri, cu lame de bisturiu speciale de microchirurgie, cu suturi de 6.0 sau 7.0, trebuie lucrat cu magnificație și aceste lucrări sunt mai dificile pentru medic, dar pentru pacient au multe avantaje, adică: lucrând cu instrumente subțiri, putem să facem mai puține incizii sau chiar deloc. Noi, în clinică intervenim de ani de zile și cu rezultate foarte bune prin tehnica tunelizarii, unde nu tăiem deloc gingia, ci intrăm cu niște instrumente foarte subțiri între gingie, os și rădăcina dintelui, și alveola dintelui, apoi punem grefa de țesut conjunctiv sub gingie, după care, cu suturi speciale ridicăm aceste gingii și recreăm, practic, gingie, deci facem o grefă prin tunelizare.

Ce implică din partea pacientului? Din partea pacientului să spunem sunt intervenții invazive, dar nu chiar ca la un sinus lifting sau ca la o grefă de os, deci sunt intervenții cu grad mediu de invazivitate.

De ce se face o grefă gingivală pe implant?

Dr. Andi Drăguș: O grefa gingivală pe implant se face pentru că vrem să avem o gingie mai groasă și pentru o estetică mai bună, intenția fiind de a avea o coroană de o lungime, de o înălțime normală, și nu o coroană lungă, pentru că prin pierderea unui dinte automat se produce resorbție pe verticală a osului și coroana pe implant va ieși mai lungă. Dacă aceasta este mai lungă, vom avea zone retentive care sunt destul de problematice pe termen mediu și lung, care pot duce către o mucozită sau periimplantită. Pentru evitarea acestor situații, realizăm o grefă gingivală și atunci riscurile scad considerabil.

Este întotdeauna necesară utilizarea unei grefe gingivale pe un implant dentar?

Dr. Andi Drăguș: Nu este întotdeauna necesară. Dacă avem o gingie groasă, nu este necesar să facem o grefă.

Citește și: Dinți noi în doar 24 de ore, este posibil? Ne spune specialistul

Despre ce se poate face în cazul retracției gingivale, despre tratamentele stomatologice moderne pentru sănătatea gingiilor și a dinților, despre recomandările înainte și după intervențiile chirurgicale stomatologice, aflați mai multe de la Dl. Dr. Andi Drăguș.